Apa de băut în Zalău a fost și este un subiect sensibil. Așa că orice abordare poate naște polemici și comentarii care să te facă să nu intri în miezul problemei. Totuși, fiindcă apa de băut este atât de importantă…
Primăria Zalău a spus că s-au controale la fântânile arteziene de unde își iau zălăuanii apă de băut, iar rezultatul indică un nivel peste limită al amoniului. Deci, ca atare, au pus notificare la fântânile arteziene respective: apa nu este potabilă. Și cu asta basta.
Zălăuanii, de zeci de ani, și-au cărat cu bidoanele apă de la fântânile arteziene. De zeci de ani. Și în toți anii ăștia nu au fost probleme. Dar să lăsăm ”toți anii ăștia” și să ne referim doar la cei în care conducerea Primăriei e aceeași, și, ca atare, știa de problemă. Sau ar fi trebuit să știe. Sau, poate, calitatea apei de băut nu a constituit un subiect de interes pentru edili. Însă, peste noapte, zălăuanii care s-au dus cu bidoanele la fântânile arteziene (de unde și-au luat apă ani la rând) au dat nas în nas cu o notificare cum că apa nu este potabilă. Are amoniu peste limită.
O întrebare de bun-simț se impune: știau de problema cu apa de la fântâni cei de la Primărie? Dacă știau (mai ales că apa are gustul și mirosul specific apei cu amoniu peste limită de mulți ani), de ce nu au făcut ceva până acum și i-au lăsat pe zălăuani să bea o apă care nu e potabilă? Dacă nu au știut pînă acum, nu era treaba lor să știe?
Cum se face contaminarea cu amoniu? Creșterea bruscă a nivelului de amoniu indică intervenţia unei poluări care poate fi atât de origine naturală, cât şi artificială. Acuma, primul lucru pe care ar fi trebuit să îl facă Primăria ar fi fost identificarea sursei de poluare. Care, dacă e la toate fântânile arteziene din Zalău, sigur are o cauză comună. Dar e mai simplu și mai ieftin să tipărești pe o bucată de hârtie câteva cuvinte, așa că pe cine să intereseze investigația asta: ce se întâmplă cu apa de la fântânile arteziene? Ori poate au făcut investigații, dar nu le-au făcut publice. Oricum, ăsta era primul lucru de făcut, să afle de ce e contaminată apa cu amoniu. Dacă nu se poate face nimic în privința sursei poluării, edilii au alte soluții pentru decontaminarea apei:
– Prin clorinare și apoi filtrare cu cărbune activ. Prin hiperclorinarea apei se produc o serie de reacții chimice care conduc la formarea monocloraminei (NH2Cl), dicloraminei (NHCl2) și tricloraminei (NCl3), elemente care se pot reține apoi prin adsorbție în filtre cu cărbune activ dacă filtrarea se face la viteze suficient de mici;
– Prin filtrarea cu zeoliți naturali sau artificiali de tip Crystal Right, procesul de eliminare a amoniului făcându-se prin adsorbția acestuia în mediul filtrant;
– Prin filtrare și adsorbție cu rășini schimbătoare de ioni de tip Ecomix;
– Prin oxidare cu aer sau ozon și apoi filtrarea pe un mediu filtrant foarte fin, de tip Turbidex sau Filter AG Plus;
– Prin osmoză inversă – metodă cu cele mai bune rezultate, dar cea mai costisitoare.
Da, toate astea costă. Însă nu trece săptămână în care edilii (cu sau fără logo personal) să nu se laude cu milioanele de euro ”vânate” și aduse în Zalău, pentru bunăstarea zălăuanilor. Așa că nu se pune problema de bani, că-s ”vânați” cu nemiluita. Și atunci, de ce singurul lucru făcut în direcția asta a fost să li se bage ”în ochi” zălăuanilor afișele cum că apa nu-i bună? Lucru care, probabil, a costat administrația cam cât le pică mărunțiș din buzunar când se dau jos din mașină.
Revenind la amoniul peste măsură, conform oradesibiu.ro, Direcția de Sănătate Publică din Sibiu (cea din Zalău are alte treburi mai importante, cum ar fi… ) a transmis că ”Amoniul nu are efecte toxice asupra organismelor celor care au băut apa infestată, doar că acesta schimbă calitatea apei. Creşterea concentraţiei de amoniu în apă la valori de peste 1,5 mg/l poate produce modificări ale gustului şi mirosului apei. Cu toate că amoniul, în sine, nu are efecte toxice asupra organismului uman şi animal şi nu ar limita folosinţa apei, importanţa lui sanitară constă în faptul că el indică poluarea apei cu alte elemente chimice sau mai ales bactereologice care pot avea efecte nocive asupra populaţiei – şi care pot apărea în apă prin descompunerea substanţelor organice”. Cu alte cuvinte, există o sursă de contaminare. Și de aici trebuie început, de la identificarea sursei de contaminare. Iar dacă, totuși, nu se poate remedia problema, să li se dea zălăuanilor o alternativă la procurarea apei de băut. Alta în afară de a umfla buzunarele firmelor care vând (cică) apă de izvor.
Sigur, zălăuanilor li se spune că apa de la robinet e numai bună de băut. Poate, dacă e fiartă, altfel nici vorbă să poți spune despre apa de la robinet că e bună de băut.
Acuma, cel mai simplu (și mai idiot) comentariu, la modă de altfel, atunci când semnalezi o problemă, e: ”Dacă se face, nu e bine, de ce se face? Dacă nu se face, nu e bine, de ce nu se face? Nimic nu vă convine”. Dacă cei care fac astfel de comentarii nu înțeleg problema, e de prisos să încerci să le explici, că oricum nici nu-i interesează explicațiile, nici nu înțeleg.
Un lucru rămâne cert: zălăuanilor li s-a spus că apa de la fântânile arteziene nu e potabilă. Cea de la robinet nici atât. Și atunci, e de ajuns atâta, să le spui oamenilor că apa e ”caca”? Asta-i tot ce se poate face? Că parcă datoria celor care gospodăresc orașul nu e să semnaleze o problemă, ci să intervină, să repare lucrurile care necesită a fi reparate. Și nu doar sub formă de promisiuni electorale o dată la câțiva ani. Sau nu?
De menționat că articolul de față nu e o acuză la adresa Primăriei Zalău. E pur și simplu o sesizare pertinentă a unui zălăuan care vrea să poată bea apă potabilă fără să fie nevoit să și-o cumpere.
