Apariție editorială: ”Plesca, satul dintre văi – cinci secole şi jumătate de la atestarea documentară – (1471-2021)”, autori Petru Galiş, Ioan Sur

O nouă carte a apărut la Editura „Caiete Silvane”, în colecția Monografii – ”Plesca, satul dintre văi – cinci secole şi jumătate de la atestarea documentară – (1471-2021)”, autori Petru Galiş, Ioan Sur.

Volum apărut cu sprijinul Consiliului Județean Sălaj, Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, Primăriei și Consiliului Local al comunei Cizer.

Prefaţă

”Pentru fiecare dintre noi, satul şi casa natală reprezintă un fel de centru al universului, acele valori şi amintiri care fac parte din însăşi fiinţa noastră. Evocarea acestora în diferite moduri devine un redutabil test de sensibilitate.

În timp ce, de un an încoace, viaţa noastră a fost „carantinată” de acest nemilos flagel, dl Petru Galiş a lucrat neobosit să consemneze pentru noi, cei de azi, şi pentru generaţiile care vor urma, monografiile satelor Pria, Plesca şi Boian. Am apreciat la dânsul „neastâmpărul”, perseverenţa prin care şi-a dus la împlinire scopul propus. […] Pria, Plesca şi Boianul fac parte din acele „sate vechi şi renumite”, pe umerii cărora s-a ridicat un popor şi o ţară. Oameni mândri şi harnici, locuitorii zonei au participat la mai toate evenimentele istoriei naţionale, aducând aportul lor la propăşirea naţiei. Aici, generaţii de-a rândul s-au ostenit în muncile lor, aici şi-au cântat colindele şi şi-au plâns morţii, de aici au plecat spre viaţă şi spre lume. De aceea aceste locuri nu pot fi uitate, motiv pentru care lucrarea dlui Petru Galiş devine cu atât mai valoroasă.”  – Prof. dr. Florin Ioan Chiş

Cuvânt introductiv

 ”Ideea unei monografii a satului este mai veche. Cu ocazia diferitelor întâlniri din sat, ale persoanelor care puteau să se înhame la un astfel de demers, s-a luat în calcul un astfel de proiect, pentru a acoperi un gol informaţional în legătură cu frumosul sat dintre văi, Plesca. […] Distinsul învăţător, Petru Galiş, a iniţiat şi a dat contur acestui proiect, sprijinit de bunul său prieten şi colaborator, Ioan Sur, care mie mi-a fost învăţător în satul natal. […] Scoaterea de sub tipar a unor monografii ale satelor aparţinătoare comunei Cizer a stat în centrul preocupărilor neostenitului învăţător Petru Galiş. Aceste monografii aveau să vină ca o încununare a preocupărilor domniei sale legate de viaţa socială din comună, după un şir de alte cărţi publicate, cum ar fi Veronica din Sălaj sau a unor lucrări despre începuturile învăţământului din comună (Şcoală veche-n sat străvechi), Jubileu la Măgura Priei. Măsuriş – 50, Cizer – 800, Cizerul eroic, Pria, plai pastoral şi a multor articole publicate în presa locală şi regională. Nu este la îndemâna oricui să poţi să îţi dezvolţi atâta energie pentru a duce la îndeplinire astfel de proiecte.

Vremurile în care trăim, poate nu sunt cele mai potrivite pentru promovarea cu ardoare a valorilor culturale locale. Poate că, pe viitor, tânăra generaţie va fi mai receptivă la astfel de demersuri. Pentru efortul depus, pentru străduinţa lor, cât şi pentru ambiţia lor nestăvilită de a finaliza astfel de proiecte, merită tot respectul şi consideraţia noastră. Învăţătorii Petru Galiş şi Ioan Sur sunt bine cunoscuţi în cercurile culturale ale judeţului Sălaj. În mod sigur, după trecerea lor în eternitate, îi vom preţui mult mai mult!

Cu învăţătorul şi gazetarul Petru Galiş (care a fost şi primar al comunei Cizer de la Revoluţia din 1989 până la primele alegeri libere din 1992), trebuie să recunosc că, am avut sporadic şi anumite diferende de opinie. I-am apreciat opiniile de stânga, pe care şi le-a apărat cu ardoare până în acest moment, şi sunt convins că va fi consecvent în apărarea lor, până în ultimele clipe ale vieţii. Are şi acum o mare capacitate de dialog. Astfel de oameni trebuie respectaţi!

Nu pot să am decât cuvinte de apreciere despre neobositul învăţător Petru Galiş, care şi-a lăsat amprenta asupra multor generaţii de copii pe care i-a educat şi format ca oameni. Petru Galiş se identifică, de fapt, cu învăţământul cizerean. Un om bun, calm, înţelegător şi dedicat în raport cu copiii. Consider că misiunea sa de dascăl a fost exercitată cu profesionalism şi responsabilitate. A avut şi o aplecare spre domeniul cercetării vieţii sociale şi culturale locale. Sunt foarte puţini dascăli din mediul rural atât de dedicaţi unor fenomene culturale şi care au risipit atâta energie pentru a aduna laolaltă informaţii ce ţin de identitatea locuitorilor din satele Cizer, Pria şi Plesca, aparţinătoare comunei Cizer.

Este un căutător tenace în recuperarea a tot ceea ce este mai relevant din istoria acestei comune: obiceiuri, tradiţii, datini, elemente de învăţământ etc.

Pe învăţătorul Ioan Sur l-am cunoscut ca pe un om cu o vitalitate ieşită din comun, un dascăl excepţional, sever, cu un cod de moralitate foarte înalt, exigent. A pus un accent mare pe disciplină. Un dascăl pe care l-am apreciat foarte mult, şi care şi-a lăsat amprenta asupra evoluţiei mele viitoare, dar şi asupra multor generaţii de copii din sat pe care i-a învăţat, mulţi dintre ei urmând cursurile unor şcoli de prestigiu din judeţ şi din ţară.

Un învăţător dedicat care nu s-a mulţumit cu această activitate de dascăl. A dorit mult mai mult. S-a implicat profund în viaţa comunităţilor pe care le-a influenţat în sens pozitiv. Problemele sale de familie au fost de cele mai multe ori pe plan secund. A avut avantajul unei familii care să-l înţeleagă. A fost şi este un om temperamental, energic şi dedicat în ceea ce face, foarte pasionat de conservarea şi promovarea tradiţiilor populare din zonă, şi mă refer în special la cântecul şi dansul popular. Multor copiii le-a deschis noi orizonturi pentru că a participat cu formaţia de dansuri la multe concursuri judeţene şi naţionale. Mulţi dintre aceştia au ieşit pentru prima dată în afara judeţului. A pus foarte multă pasiune în ceea ce a făcut.

Este, de asemenea, un împătimit al susţinerii şi promovării sportului. A implicat elevii şi tinerii din comunitate în activităţi sportive. Îmi amintesc cu plăcere de echipele de fotbal pe care le-a creat şi pe care le-a condus, printre care şi „Viitorul Plesca”, şi pe care le-a promovat în confruntări zonale sau judeţene, aducând multă satisfacţie membrilor comunităţilor/suporterilor care participau la competiţiile sportive. Şi toate aceste lucruri le făcea neinteresat şi necondiţionat din punct de vedere material. Nu de puţine ori a suportat singur cheltuielile materiale pe care le presupuneau anumite deplasări sau organizări de evenimente asociate pasiunilor sale.

A reuşit să deschidă copiilor cu care a lucrat apetenţa către artele frumoase, folclor, tradiţii, către sport şi învăţătură, bucurându-se de foarte multă simpatie şi respect din partea membrilor comunităţilor în care a activat. Este un neastâmpărat de vocaţie, cu o combustie internă rar întâlnită.

Ambii autori ai acestei monografii, Petru Galiş şi Ioan Sur, au intrat în categoria nemuritorilor, prin ceea ce au făcut pentru comunităţile cărora le-au aparţinut.

Fac parte, şi eu, din generaţia celor asupra cărora şi-au lăsat amprenta aceşti onorabili dascăli.” – Marcel Virgil Ţurcaş