Arte marțiale în pădure. Primul semn al civilizației este compasiunea

Poate părea stupid să vorbești cu copacii, dar eu o fac de fiecare dată când pădurea de pe Meseș devine sala mea de antrenament.

Artele marțiale sunt percepute de mult prea mulți ca însemnând ”bătaie”, și, ca atare, scopul e să-i faci rău cuiva, lovindu-l. Cât de departe de adevăr…

Scopul antrenamentelor de arte marțiale nu este de a crea luptători agresivi, de a concura non-stop, ca să arăți cine e mai bun. Tehnicile sunt doar un mijloc, și nu un scop. Mai importantă este educarea complexă, căpătarea unei personalități echilibrate, naturale și puternice, perfecționarea autocontrolului.

În lumea de azi, artele marțiale au ajuns să fie percepute (evident, de necunoscători, de cei superficiali – mult prea mulți) ca o bătaie. Iar asta inclusiv în întrecerile sportive, de toate felurile (paradoxal, căci sportul înseamnă, sau ar trebui să însemne, fair-play), unde spectatorii asta vor, circ și sânge, și totul se învârte în jurul lui ”dă-i, bă, omoară-l, să câștige al nostru!”.

De asta spun că, în lumea asta, poate părea stupid că le spun copacilor din pădurea de pe Meseș că doar mă antrenez prietenește cu ei. Însă o fac de fiecare dată, și sunt sigur că ei știu asta.

………..

Compasiune – sentiment de înțelegere și de compătimire față de suferințele și nenorocirile cuiva; milă; compătimire.

Mi-am adus aminte de ce a spus odată Margaret Mead, unul dintre cei mai renumiți antropologi ai tuturor timpurilor, și anume că primul semn de civilizație a fost dovada unei persoane cu femurul rupt și vindecat.

Într-o lume fără beneficiile medicinei moderne, este nevoie de aproximativ șase săptămâni de odihnă pentru ca un femur fracturat să se vindece. Un femur vindecat arată că cineva a îngrijit persoana rănită, a rămas cu ea și i-a oferit protecție și companie până când s-a vindecat.

Margaret Mead a explicat că acolo unde se aplică legea junglei (cel mai puternic supraviețuiește) n-o să găsești femururi vindecate.

”Primul semn al civilizației este compasiunea, văzută într-un femur vindecat. A ajuta pe cineva în dificultate este locul unde începe civilizația”, a spus Mead. În lumea modernă, care se măsoară în aplicații pe telefon, cei aflați în dificultate sunt întotdeauna arătați cu degetul, cum că din cauza lor nu progresează lumea mai repede. Trăim într-o lume în care se îngenunchează pe stadioane, în care culorile nu mai sunt culori, ci doctrine, în care încolonații, îndoctrinații le știu pe toate. Și toți au câte o lacrimă de afișat în public, atunci când dă bine. Însă lumea de azi e una condusă de un slogan simplu: ”ba pe-a mă-tii!”. Iar compasiunea e considerată un defect major, o slăbiciune a omului prost. În lumea asta, aroganța, nesimțirea, tupeul sunt cele care fac legea. În lumea asta, care ”progresează” cu viteză, compasiunea lipsește aproape cu desăvârșire. Iar asta arată, de fapt, începutul sfârșitului civilizației.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *