De departe, atunci când te apropii de sat, se vede doar turla bisericii, iar gemulețele dreptunghiulare, câte două pe fecare parte, îți dau impresia că turla e, de fapt, un turn de veghe. Și, într-un fel, așa și e, un turn de veghe al credinței.
Religia a fost, că ne place, că nu, primul îndrumător moral al omenirii. În timp, religia (un fel de traducere în cuvinte a credinței) a îmbrăcat multe forme, adepții fiecăreia dintre aceste forme susținând că adevărul lor e mai adevărat decât al celorlalți. Iar toată gâlceava asta care ține de un raționament aproape strict subiectiv a făcut ca tot ceea ce înseamnă credință să fie, oarecum, denaturat. Ba, mai mult, credința e luată în derâdere de cei care, necrezând în nimic, nici măcar în propria ființă, le știu pe toate. Însă, într-o lume unde legea junglei a fost cea care a condus, religia a fost primul îndrumător moral al omului, un fel de abecedar al bunului-simț.
Prispa largă a bisericii de lemn din Horoatu Cehului, cea mai largă dintre toate câte le-am văzut în Sălaj, te îmbie să te așezi și să lași liniștea să te cuprindă, fără întrebări, fără neliniști. Și tot ce simți (ca, de altfel, în preajma tuturor construcțiilor de lemn făcute în numele credinței) e un fel de pace interioară. Iar verdele ierbii din curtea largă și îngrijită are un efect curativ, și rațional și spiritual.
Interiorul bisericii a fost pictat de Ioan Prodan, cel care a pictat și bisericile din Bârsa și Bulgari, iar picturile care îți captează atenția imediat sunt cele ale sfinților evangheliști Luca, Marcu, Ioan și Mateiu. Toate cele patru picturi, câte două pe fiecare dintre pereții laterali, sunt destul de bine păstrate, și au un iz de poveste (datorită, în principal, animalelor în compania cărora au fost pictați oamenii).
Planul construcției este dreptunghiular cu absidă poligonală, cu cinci laturi. Prispa cu stâlpi și arcade se află pe partea sudică. Ancadramentul ușii de intrare este decorată cu motivul frânghiei, cruce romburi și rozete.
Pereții exteriori ai bisericii sunt frumos ornamentați, iar inscripția cu caractere chirilice, parțial păstrată, care se poate vedea, și care spune „Această sfântă biserică s-au început a se zidi la Anul Domnului 1747…”, e ca un semn de carte al timpului, pe care, atunci când îl găsești, vrei să afli mai mult. Ca să afli mai mult, nu prea ai de unde, cele câteva informații găsite fiind mult prea puține pentru a-ți face o imagine cât de cât cuprinzătoare a istoriei bisericii de lemn.
Totuși, puținele informații ne spun că biserica de lemn din Horoatu Cehului ”Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” a fost construită în perioada 1747-1749, și se află pe noua listă a monumentelor istorice.
Localitatea Horoatu Cehului a fost atestată documentar în anul 1220, Villa Chroat. Numele Horoatu Cehului pare să vină de la denumirea dată de unguri croaților și românilor – „horváth” însemnând în maghiară „croat” și „oláh” însemnând „român” (sub acest nume apare zona aceasta în Cronica Gesta Hungarorum – document despre istoria ungarilor, scris în jurul anului 1200).
Ma bucur că ati scris despre aceasta bisericuța care a fost uitată de mulți oameni avizați. Biserica e un monument adevărat atât din punct de vedere arhitectural cât și cultural.