Datată prin tradiție din 1698, pe lista monumentelor istorice din 1740 și de cercetătoarea Ioana Cristache-Panait din prima jumătate a secolului XIX, biserica de lemn din Purcăreț nu are o toacă din lemn, cum se obișnuiește. Pe peretele de lemn atârnă o toacă din metal, ruginită, cu o crăpătură de-a lungul ei.
Biserica e îngrijită, acoperișul de șiță fiind refăcut prin efortul localnicilor, aici având loc slujbe în fiecare a treia duminică, ba chiar și mai des, fiind singurul locaș de cult din sat.
În pronaos lambriurile acoperă picturile de pe pereți, doar cele de pe bolta semicilindrică ori de pe pereții naosului mai fiind la vedere, niște picturi aflate într-o stare destul de bună (Sfântul prooroc Ilie Tesviteanul, Patimile lui Iisus etc.).
Biserica are o singură intrare pe latura de vest, unde a fost construit un pridvor închis. Are un plan dreptunghiular, cu dimensiunile de 13 pe 6 m, absida altarului este decroșată, cu cinci laturi. Există o singură intrare pe latura de vest. Pe aceeași latură vestică a fost construit un pridvor închis, sprijinit pe stâlpi de lemn. Pictura, de o bună calitate artistică, se mai păstrează doar fragmentar: în altar (Sfinții Părinți), pe bolta semicilindrică, dar și pe pereții naosului (scene din ciclul hristologic).
