Privită din afară, e altfel decât te-ai aștepta să arate o casă tradițională. Iar asta pentru că micuța casă mai este și acum în picioare nu pentru că s-a vrut a fi transformată într-un fel de muzeu țărănesc, la fel ca multe alte case. Nu, casa asta în care au locuit cândva Niculaie și Maria și cei zece copii ai lor are o poveste legată de pământul pe care a fost construită. Așa mi-a spus Gligor Milaș, proprietarul casei, sau Viorelu Nicului, cum îl știu toți din sat:
”Casa asta n-am vrut să o transform în muzeu. Am cumpărat pământul, cu tot cu casa care stătea să se dărâme, însă prețul pe care mi l-au cerut a fost unul mic. Și atunci (așa mi s-a părut corect) le-am spus că drept mulțumire, nu o să las casa să se dărâme, ci o să o salvez. Nici nu mi-a trecut prin cap să o transform în muzeu. Am strâns tot felul de lucruri vechi, țărănești, și le-am pus în casă. Și așa a ajuns așa cum e acum”.
De ce Cula cu măgarii? Așa-l știa tot satul pe Nicolae, care avea niște măgari pe care-i folosea pentru tot felul de treburi gospodărești și pentru a aduce marfă pentru săteni, de la târgurile din Crasna sau Zalău. De aici i se trage porecla de ”Cula”. Și așa a rămas: Cula cu măgarii.
Casa este amplasată în zona etnografică Meseș, subzona cunoscută sub denumirea Sub-Meseș (zonă foarte conservativă), compact românească, relativ izolată de aglomerări urbane. Poate fi datată în jurul anilor 30 ai secolului trecut.
Casa Culii are o fundație de piatră joasă și pereți din pământ bătut. Are o tindă relativ mică, din care se intră într-o cameră (casa de la drum) mai mare, luminoasă, datorită ferestrelor destul de mari, cu ancadramente extrem de frumoase și bine întreținute. În camera de locuit este un cuptor zidit, iar după cuptor (între cuptor și peretele din spate) este un undeț foarte lat, unde puteau dormi câțiva copii. Din tindă se poate urca în pod.
În fața casei este un tărnaț drept, construit de-a lungul laturii mai lungi a casei, lipit pe jos cu pământ (la fel ca întreaga casă), cu o herede mai recentă, din lemn debitat mecanic.
Casa este mobilată în stilul obișnuit al zonei: masă și două paturi cu tăblii, frumos aranjate cu textilele de interior în cromatica și modelul specific local; după pat este un lădoi cu spătar. Deasupra cuptorului este rudar.
”Casa mai este cunoscută ca şi casa Nicolaii Petrii Pailor. Proprietarul casei s-a numit Petre, iar pe tatăl său îl chema Nicolae și avea o casă mică cu paie şi era cioban. De acolo vine denumirea, că avea casă cu paie. Casa este amplasată în partea de sat numită Briscăneşti, pă ulița Briscăneștilor. A fost locuită de familia lui Petre. E o casă acoperită cu ţiglă şi este de dimensiuni mai mici. Are tindă, casă şi talpă, cu faţa spre soare. Este construită din piatră, lemn şi pământ bătut. Proprietarii casei (Niculaie şi Maria) au avut 10 copii”, spune Floare Țurcaș, localnică, președinta Asociației Fiii Satului, despre casa Culii (sau a lu Cula cu măgarii, a lu Nicolaii Petrii Pailor.
………..
Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, în parteneriat cu Asociația Sinaptica – București, implementează proiectul cultural „Traseele Caselor Tradiționale Sălăjene” co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.
Reporter pur și simplu, te invit și la Bodia in com. Buciumi.