Clădirea fostei Școli Gimnaziale din Marin, de mult timp închisă, a fost subiectul unui proiect inițiat de Patricia Toma și comunitatea locală, conform căruia clădirea urma să fie transformată și redată comunității din Marin. Mai precis, acolo trebuiau să fie inaugurate o bibliotecă și două săli de Muzeu, urmau să se desfășoare cursuri, să fie amenajat un spațiu pentru ateliere, să existe o sală media și multe alte moduri prin care copiii din Marin ar putea să-și valorifice timpul, să aibă acces la cultură.
Deși totul părea că se îndreaptă înspre direcția dorită, Primăria Crasna a dat o palmă proiectului inițiat de comunitate și a cedat administrarea clădirii liceului Cserey-Goga din Crasna, urmând a fi transformată într-un fel de anexă, de spațiu de depozitare.
Cât de mult contează accesul la educație, la cultură? Se pare că puțin spre deloc, atâta timp cât, în loc să le ofere sătenilor din Marin să aibă, din nou, o școală sau măcar un loc unde să poată să desfășoare activități educative, culturale, Primăria Crasna transformă clădirea fostei școli într-o anexă, iar reacția sătenilor e una de resemnare, o pasivitate care poate distruge orice proiect ar fi inițiat pe plan local.
Elocvent, însă, este textul postat de Patricia Toma pe facebook, și care spune totul:
”Avem în Marin o clădire mare a fostei școli gimnaziale și îi dăm cu piciorul în cel mai urât mod, tăind craca de sub oamenii care au avut inițiative și au făcut lucruri, în condițiile în care alte sate/comune încearcă să obțină ceva ce noi avem chiar sub nasul nostru.
Pe 7 iulie 2019 trebuiau să fie inaugurate Biblioteca și 2 săli de Muzeu în satul Marin, iar azi, 26 noiembrie 2019, Primăria Comunei Crasna i-a cedat administrarea clădirii liceului Cserey-Goga din Crasna.
Vă reamintesc faptul că școala este închisă de câțiva ani și copiii fac naveta la Crasna sub pretextul ca “nu avem cadre didactice și nu avem copii”. Uhm… Poftim? Aruncați, vă rog, o privire la un alt sat din comuna noastră, unde este o clădire nouă în care învață atâția elevi câți ii poți număra pe degete. Vedem că ne trimitem copiii pe navetă de la 5-6 ani, ca să învețe în Crasna (și avem microbuze care îi duc, adică nu sunt chiar atât de puțini) și ne vedem profesoarele, dimineața, plecând să predea în alte sate?
Vedem. Vorbim în bar. Vorbim în autobuz. Vorbim în casă, în cercuri restrânse. Mă abordați când ne întâlnim în sat, pe stradă, dar în momentul în care eu fac aceste postări nu mai reacționați, când trebuie luată o acțiune publică e o frică apărută nu știu de unde și se dă înapoi. Mi-ați spus cum copiii dumneavoastră sunt deranjați în timpul orelor, cum vin acasă cu creioane, stilouri, caiete rupte, cum văd un comportament agresiv de la ceilalți, mi-ați spus că vă gândiți să vă mutați la Zalău sau Șimleu că parcă se merită mai mult așa și o să vă luați copiii cu voi. Autoritățile nu își dau seama că prin aceste decizii satul se golește pentru că avem nevoie de câteva elemente esențiale pentru a ne dori să rămânem aici? Educația copiilor noștri trebuie să fie pe primul loc.
Am vrut să deschid deocamdată o bibliotecă și 2 săli de muzeu pentru a nu pierde clădirea acum. În viitor, pe langa acestea, aici urmau să se desfășoare cursuri, să fie amenajat un spațiu pentru ateliere, să avem din nou o sală media și multe alte moduri prin care copiii noștri ar putea să valorifice timpul. Si asta urma să se întâmple dacă totul ar fi rămas stabilit așa cum a fost în primă fază între mine și dl. primar. S-au întâmplat multe lucruri legate de clădirea școlii în ultimul timp, mai am un mesaj scris pe care nu l-am postat cu fiecare piedică apărută în cale, probabil îl voi posta.
În ședința de consiliu de azi s-a decis ca această clădire să fie administrată de acum de către Liceu, însă cumva au omis faptul că acum clădirea nu mai este o școală, așa că vă întreb… Cum poate Primăria să ofere Liceului această clădire în care nu se desfășoară și nu se vor desfășura activități de învățământ specializat (lucru afirmat de către director sub pretextul că nu sunt copii și cadre didactice)? Aceasta este o clădire sub patronajul Primăriei care începe să se degradeze deoarece de ani de zile a fost părăsită, clădire pe care Primăria era obligată să o întrețină și să îi ofere o altă funcție. Aici am apărut eu cu biblioteca și muzeul. Am inițiat demersul din luna aprilie, pe 28 iunie 2019, din pricina unor întâmplări prin asociația noastră (formată din subsemnata Patricia Marina Toma, Avram Fițiu, Ileana Fițiu și Maria Toma) am depus două cereri la primărie, una pentru drum, iar alta prin care am cerut clădirea în chirie pentru a-i oferi o funcție demnă. Nu am primit răspuns scris la cereri. Domnul primar mi-a promis sprijin pentru mână de lucru și materiale de construcții. Consilierul Chirila a fost rugat de către primar să găsească muncitori, au trecut câteva luni și la ultima noastră întâlnire mi-a spus că are alte priorități. Am discutat cu dl primar și a rămas stabilit că ne decontează materialele… Iar acum aflăm că s-a terminat.
Clădirea e a liceului, după termenii și conducerea de acum, acolo nu va fi niciodată o școală, în cel mai fericit caz – depozit pentru Liceu și cam asta e.
Ultimele mele întrebări sunt cumva ironice și retorice.
De ce avem consilier? La ce ne servește un consilier din satul nostru?
Ca să nu scoată niciun cuvânt când se ridică această problemă iar la final să voteze că este de acord ca primăria să renunțe la clădire? Mulțumim frumos!
Domnul consilier Sîrca nu este din Marin, însă a fost SINGURUL care a votat acum împotrivă (un alt consilier s-a abținut, atât) și cel care a fost preocupat și a ridicat probleme în ședință în favoarea noastră, fie că e legat de infrastructură (drum), cultură, tradiții, și acum educație și patrimoniu material. Și repet – nu e consilierul nostru din Marin.
Cât timp prioritățile dumneavoastră, domnule Chirilă, au fost altele, prioritățile mele au vizat această clădire și situația învățământului în sat.
Hope never dies. Vă salut!” – Patricia Marina Toma
