A aflat că are hernie de disc, lucru care, pentru un an, o să-l țină departe de competiții, cele care, de altfel, i-au și provocat hernia, în urma antrenamentelor și efortului intens depus pentru a scoate rezultate cât mai bune. Iar rezultate a avut, el, Dan Bărbînță, fiind pentru cei pasionați de ciclism un fel de erou local, în jurul căruia s-a format un nucleu de cicliști foarte bine pregătiți. Acuma, pentru cineva care și-a dedicat aproape tot timpul antrenamentului și competițiilor, și pentru care ciclismul e mai mult decât un sport, vestea cum că trebuie să stea deoparte are efect demoralizator, iar ca să treci peste, ai nevoie de o motivație.
“Eram la Buciumi și crăpam lemne. Eram foarte demoralizat și supărat. Apoi, mi-am zis: ‘Ce-ar fi să-mi fac eu un club?’ Așa că am pus mâna pe telefon și i-am sunat pe Teo Bărbînță și pe Nelu Brudașca și le-am zis de club. Cei din Zalău s-au bucurat când au auzit, de buciumani nu mai vorbesc, ei întotdeauna au fost mândri de rezultatele pe care le-am obținut. Așa că s-au strâns foarte repede vreo 20 de persoane care să facă parte din club.”
Copiii, atrași înspre ciclism, ca sport de performanță
Pentru a ajunge să ai rezultate, să fii în top, trebuie să începi pregătirea de mic. Apoi, cu multă muncă, și dacă ești și înzestrat pentru genul ăsta de sport, un sport foarte solicitant și care nu e la îndemâna oricui, rezultatele o să apară. Mai ales dacă ai pe cineva care să te învețe ce și cum să faci, atunci când participi la o competiție de ciclism. Fiindcă nu e de ajuns doar să fii pregătit fizic, e nevoie de strategie, de anumite lucruri care, dacă ai de la cine să le înveți, pot însemna un rezultat care să te ducă pe podium. Și, pe lângă asta, ciclismul, ca alternativă la traficul motorizat, super aglomerat, al zilelor noastre, e un câștig și pentru mediul înconjurător. Că cei care pot să facă ceva în privința asta nu o fac – și aici e vorba despre decidenți, e una, ei își urmăresc interesele. Însă, chiar și un copil atras înspre ciclism e deja un câștig. Încet-încet, cine știe, poate se trezește și mintea românului și se mai uită peste “gard”, la vecinii civilizați, cum ar fi olandezii, de exemplu, care folosesc bicicleta ca mijloc de transport la scară largă.
“În trei ani vreau să am cel puțin cinci copii cu care să merg la concursuri. Evident, nu o să-i neglijez nici pe ceilalți din echipă, care participă la competiții și care au rezultate foarte bune, însă vreau să construiesc o echipă de juniori. Ba chiar vreau să organizez concursuri special pentru copii, vreau să organizez un maraton pentru ei, pentru că, deocamdată, competițiile organizate în țară pentru copii sînt lăsate pe planul doi. Iar ca să-i motivezi, trebuie să te ocupi în special de ei, fiindcă au nevoie mai multă de atenție, de foarte multe ori am văzut copii dezamăgiți de lipsa de atenție a organizatorilor de competiții. Lor li se organizează un traseu de doi kilometri și gata, nu-i bagă nimeni în seamă. E adevărat, e mult de lucru cu ei, pentru că trebuie să-i implici și pe părinți, însă, la Instinct Team, vrem să ne îndreptăm atenția, în special, asupra juniorilor. Noi, la club, vrem să promovăm ciclismul în rândul copiilor, să creăm centre de pregătire în tot județul. Ciclismul nu se face de pe o zi pe alta.”
Spirit de echipă. Sponsorii, foarte importanți
Ce înseamnă spirit de echipă? E legătura aceea specială care se formează între cei care fac parte din aceeași echipă. Iar asta înseamnă nu doar strategie comună, pentru a-ți atinge un scop, ci și a-l ajuta pe celălalt de lângă tine. La clubul Instinct Team, spiritul de echipă e prezent nu doar cu numele, ci și pe bune, lucru pe care l-am aflat tot de la Dan, simplu, fără a vrea să scoată asta în evidență, ci, mai mult, răspunzând întrebărilor mele despre cât costă o bicicletă de competiție. Și costă. Mult. Eu, de exemplu, nici nu m-aș putea apropia de ea.
“O bicicletă care să fie echipată cum trebuie pentru o competiție costă foarte mult. Eu am luat una în rate, de la Proficycling, ei întotdeauna m-au ajutat când am avut nevoie. Apoi, după ce am luat-o, dacă eu tot nu pot participa la competiții, i-am dat-o lui Ionut Țap, care e un foarte bun ciclist, el e cel mai bun, să o folosească la competiții. I-am zis doar să aibă grijă de ea ca de ochii din cap. Împreună cu ceilalți, ne-am hotărât să-l susținem. Dacă el e cel mai bun, e normal să îl susținem. Și s-a văzut. Rezultatele au apărut deja.”
Toată lumea știe că pentru a putea face performață în sport, și nu numai, e nevoie de sprijin financiar. Adică sponsori. În România, mai ales în Sălaj, cei care au posibilitatea de a face lucrul ăsta nu o prea fac. Ei se gândesc, întâi, “Mie ce-mi iese?”, așa că e foarte greu să găsești sponsori, mai ales dacă nu e vorba despre fotbal sau alte sporturi în care se dă în minge. E greu să le explici că însăși asocierea cu un proiect, o mișcare, chiar o idee, e deja un câștig în sine, pentru că faci parte din acel ceva, iar lumea te percepe altfel. În lumea civilizată nu e nevoie să bați din ușă în ușă să găsești sponsori. Dacă ceea ce faci are importanță, valoare, își oferă singuri sprijinul, pentru că le place ceea ce faci, se rregăsesc în asta. La noi, trăiască “leul de cinci”!
Oricum, Dan a avut șansa să găsească oameni dispuși să-l ajute, care cred în ceea ce face, și care l-au ajutat și până acum, așa că Instinct Team are, deja, sprijin. Este vorba despre Electrogrup și Proficycling. Iar faptul că le-am menționat numele nu e “la schimb”, un fel de reclamă, ci un semn de respect pentru sprijinul oferit, lucru foarte rar, și cu atât mai prețios, în societatea românească.
“Ca și sponsori, Electrogrup și Proficycling. Ei sînt de bază. Cei de la Electrogrup m-au sprijinit și până acum, și a fost foarte important sprijinul lor, fiindcă fără ei nu reușeam să am rezultate. Abia când le-am dus diplomele și medaliile obținute și-au dat seama cât de serioasă e toată treaba asta, și, de atunci, m-au sprijinit și mai mult.”
Rezultate. Dezvoltare multilaterală
“După concursuri, le-am spus fiecăruia să scrie despre cum a fost, ce-au învățat din traseul respectiv, să poată să învețe și alții din experiența lor, pentru că tactica e foarte importantă la un concurs. Acuma, nu toți fac asta, ori o fac mai puțin, dar le-am spus că, deja, ca participant la competiții, ai o imagine și trebuie să ai grijă la cum te porți. Că nu-i de ajuns să fii un bun sportiv. Trebuie să te dezvolți și ca om, pentru că interacționezi și cu alții, și trebuie să-ți formezi și caracterul.”
Am ridicat puțin din sprâncene când l-am auzit pe Dan spunând asta. Să te dezvolți ca și om… Deja e un câștig pentru membrii clubului o astfel de gândire. Pentru că nu e de ajuns să fii un sportiv de valoare, e important și să știi să te exprimi, la fel de important fiind și modul în care te comporți în viața de zi cu zi. Și asta, chiar fără a avea rezultate, așa cum am mai zis, e un câștig pentru cei care fac și vor vrea să facă parte din club. Însă rezultate sînt, chiar foarte bune. Chiar dacă, la primele competiții din anul acesta, rezutatele nu au fost extraordinare, la ultima competiție la care au participat – Liman Bike Race, din 3 mai, podiumul a fost ocupat, în mare parte, de membrii Instinct Team, iar comportarea sportivilor a fost exemplară.
Rezultatele echipei Instinct Team:
Probikers Oradea, 19.04.2015: Andrei Han – loc 7 (10-14 ani); Claudia Brudașca – loc 8 (19-29 ani); Ionuț Țap – loc 9 (19-29 ani); Alexandru Ştefan – loc 17 (19-29 ani); Victor Gușet – loc 35 (19-29 ani); Cristian Nechita – loc 12 (30-39 ani); Teo Bărbînță – loc 32 (30-39 ani); Nelu Brudaşca – loc 79 (30-39 ani).
Banca Transilvania MTB Maraton: Andrei Han – loc 2 (9-11 ani); Georgiana Brudașca – loc 7 (9-11 ani); Iosif Brudașca – loc 9 (6-8 ani); Ionuț Țap – loc 3 (Race 19-29 ani); Claudia Brudașca – loc 8 (Race 18-29 ani); Călin Damian – loc 11 ( Race 19-29 ani); Alexandru Ştefan – loc 19 (Race 19-29 ani); Victor Gușet -loc 68 (Race 19-29 ani); Marian Bogdan – loc 20 (Race 30-39 ani); Teo Bărbînță – loc 45 (Race 30-39 ani); Adi Stana – loc 54 (Race 30-39 ani); Nelu Brudaşca – loc 87 – (Race 30-39 ani).
Liman Bike Race, 03.05.2015: Ionuț Țap – loc 1 (19-35 ani); Călin Damian – loc 3 (19-35 ani); Andrei Han – loc 2 (10-14 ani); Vlad Neaga – loc 2 (14-18 ani); Claudia Brudașca – loc 4 (18-35ani).
Însă foarte important e cu ce rămân sportivii după participarea la astfel de competiții, și cel mai bine reiese asta din cele scrise de Andrei Han, care, respectând ceea ce le-a cerut Dan, și anume să-și scrie impresiile după fiecare concurs, la final a scris: “…La urma urmei a fost un concurs frumos, cel mai important e că am ajuns sănătos. Acest concurs m-a ambiționat pentru concursurile viitoare, la care sper rezultate cât mai bune. Vreau să continui și să muncesc mai mult, pentru a ajunge la un nivel cât mai înalt alături de echipa mea, INSTINCT TEAM!”.
Da. Mens sana in corpore sano.
