Am avut de ales, în ziua respectivă, între două concerte. Un concert de pian, cu un pianist renumit, la care sigur lumea o să participe – și pentru evenimentul în sine, de calitate, de altfel, mediatizat, dar și pentru că e loc de ”băgat capul în poză”. Al doilea, un concert de vioară și clarinet la Liceul de Artă ”Ioan Sima” Zalău, un eveniment care i-a avut pe protagoniști pe doi dintre elevii liceului, și care a trecut neobservat de către ”căutătorii de concerte”.
La concertul de pian, care a avut loc seara, după cel de la vioară și clarinet, știam sigur la ce aveam să merg. La cel de al doilea, de la ora 16.00, nu. Am preferat să fiu surprins, așa că am ales concertul de la liceu. Da, în mod normal, m-aș fi dus la ambele concerte, dar pentru că aveam ceva de lucru, aveam timp doar de unul.
Am intrat în liceu, apoi în Sala festivă (acolo unde urma să aibă loc concertul) și m-am așezat pe scaun. Sala, destul de goală, la început, s-a umplut, în scurt timp, de oameni care au legătură, într-un fel sau altul, cu liceul și cei care lucrează ori învață acolo.
Ai zice, având în vedere că e vorba despre niște elevi de liceu, că toată treaba asta a fost un fel de activitate extracurriculară, și cam atât. Însă ceea ce a urmat în cele vreo 40 de minute, cât a ținut concertul în sine, a fost un concert extraordinar. De nota 10, că tot a avut ca protagoniști doi liceeni: Andrei Pocol, clasa a XII-a, vioară, prof. Ionuț Torje, și Antonio Tărău, clasa a X-a, clarinet, prof. Emil Popovici. Și, da, la pian au fost acompaniați (excelent) de prof. Emilia Popovici.
Interpretarea muzicală a fost una extraordinară. Cei doi elevi au fost, pentru câteva minute, la înălțime. Nu doar pentru lucrările pe care le-au interpretat (de virtuozitate, de altfel), dar și pentru felul în care au cântat pe scenă. Și nu e vorba doar despre siguranța interpretării, ci despre felul evident în care au simțit muzica. Atât Andrei, cât și Antonio, au fost doi artiști adevărați.
Da, am fost surprins de concertul în sine, de calitatea lui. Iar scena Sălii festive a liceului a fost, pentru un timp, una ”mare”.
Evident, pentru că așa a fost conceput concertul, cei doi elevi au fost vedetele de pe afiș. Partea cu acompaniatul la pian a fost trecută ca suport din partea profesoarei pentru cei doi elevi. Absolut firesc, pentru că asta e menirea profesorilor, să îi susțină pe elevi. Însă acompaniamentul la pian a profesoarei Emilia Popovici a fost o interpretare excelentă. Și atunci mi-am dat seama că sub titulatura de profesori se ascund, de fapt, artiști adevărați. Și trebuie spus asta. Pentru că lumea vede Liceul de Artă ca pe un liceu la fel ca celelalte licee, dar cu altă denumire. Însă, aici, profesorii sînt și artiști. Și e mare lucru, iar părinții elevilor ar trebui să știe asta, zălăuanii ar trebui să știe asta. Tot uitându-ne după artiști ”din afară”, nu-i vedem pe cei de sub nasul nostru.
Da, am ales să merg la concertul de vioară și clarinet de la liceu avându-i ca protagoniști pe doi dintre elevii de acolo. Și am văzut, am ascultat, artiști adevărați: Andrei Pocol, Antonio Tărău și, da, prof. Emilia Popovici.
