Cristi Spînu: ”Totul e imaginație”. Bunul simț al unui fotograf cu adevărat talentat

De ce bun simț? Pentru că în frenezia asta socială contemporană de a-ți face campanie de imagine (pentru orice), totul se învârte în jurul lui ”eu, eu, eu”. Și atunci când un fotograf (dar e valabil pentru orice altceva) nu se pune pe el în prim-plan, ci rezultatul imaginației și muncii lui, da, asta înseamnă bun simț. Și respect pentru arta fotografică. Pentru că, până la urmă (deși greu de înțeles pentru narcisiști), ceea ce faci contează, iar creația ar trebui să vorbească de la sine.

Lucrările lui Cristi Spînu vorbesc de la sine. Fotografii care par prelucrate în cine știe ce programe de editare foto, dar care au fost realizate sută la sută în studio, atunci când s-au făcut fotografiile. Și cu excepția unor mici retușuri, nu s-a folosit deloc editarea foto. Iar asta e mare lucru. Și chiar dacă mulți fotografi cred că totul se rezumă la tehnică și la editarea agresivă (de nimic nu mai e la fel ca originalul), până la urmă totul ține, de fapt, de imaginație, de știința de a lucra cu lumina, de compoziție.

– Vezi că, în deschiderea vernisajului, ar fi bine să spui cum ai realizat fotografiile. Pentru că, sincer, sînt atât de bine făcute, de super-fain realizate, încât ai impresia că sînt rezultatul unor editări foto.

– Nu prea îmi vine să vorbesc în public.  Și-apoi, cred că-s de ajuns fotografiile. Și meme-urile. Le-ai văzut? Am zis că-i mai bine să pun meme-urile ăstea în loc de titlu ori descriere, ca să se mai destindă lumea.

Cred că-s de ajuns fotografiile… Ca să spui așa ceva e nevoie de bun simț, de modestie. Dar nu de acea modestie de fațadă, rod al unor repetiții făcute înainte de eveniment, ci una reală, sinceră. Și doar cei care își pun creația mai presus de propria persoană sînt cu adevărat oameni de creație. Și se vede asta în rezultatul finit. Așa cum se vede în fotografiile realizate de Cristi Spînu, care pot fi încadrate, pe bune, în ceea ce s-ar numi fotografie de artă. Și e printre puținele dăți când, ca și participant la expoziții, am zis că sînt prea puține lucrări. Iar asta pentru că aș fi vrut să văd mai multe. Mai ales după ce Cristi mi-a arătat, pe ecranul telefonului, și altele din lucrările lui.

Chiar dacă ne-am mai întâlnit pe la muzeu, la diferite evenimente, e prima oară când îi văd lucrările. Și vă zic, sincer: Omul ăsta e cu adevărat talentat. Și e modest. Și simplu. Și cu bun simț. Și e musai să mergeți la Curtea Artiștilor, să vedeți expoziția (dacă aveți tragere înspre arta fotografică, desigur), să vedeți cum, folosind lumina, apa sau orice i-a mai trecut prin minte, Cristi a realizat niște fotografii superbe.

La deschiderea vernisajului, atunci când Darius Prodan a prezentat evenimentul, am zis că filmez, să vadă și să audă și alții despre ce e vorba. Însă, deși eram cu telefonul în mână, am uitat să apăs pe butonul roșu, cel care dă drumul înregistrării video. De ce? Pentru că eram cu ochii și mintea la fotografiile expuse. Da, așa-s de faine.


Leave a Reply

Your email address will not be published.