Așa se face când vrei să faci din muzeu un punct de atracție pe care cei tineri să nu-l vadă doar ca fiind un loc unde merg când îi duc profesorii, și n-au ce face, ci un loc unde să-și dorească să ajungă. Dacă vrei să intri la lumea lor, una profund dependentă de tehnologia modernă, aproape orice altceva neexistând pentru ei, trebuie să găsești calea prin care să-i tragi de mânecă și să le arăți că există și altceva. Apoi, după ce le arăți că există și altceva, să-i faci să se implice, pentru că odată implicați, tinerii (o bună parte) sînt creativi și se implică în ceea ce fac în o cu totul altă manieră decât ”cei mari”, care, poate, nu văd uneori lucruri pe care adolescenții, tinerii le văd mult mai repede și mai ușor, ba chiar altfel.
”Cool să fii cool-t!” a fost unul din cele mai reușite evenimente organizate de către Muzeul din Zalău, și nu doar prin atragerea unui număr mare de tineri, ci prin felul simplu, foarte ușor de perceput de către tineri ca fiind ceva ce îi interesează, ca fiind ceva ce poate fi și a lor.
A doua ediție a proiectului inițiat de către cei de la Muzeul din Zalău, și realizat în colaborare cu cinci şcoli sălăjene – Școala Gimnazială Sânmihaiul Almașului, Școala Gimnazială ”Iuliu Maniu” Zalău, Școala Gimnazială ”Corneliu Coposu” Zalău, Liceul de Artă ”Ioan Sima” Zalău și Liceul Ortodox ”Sfântul Nicolae” Zalău -, a avut ca temă „Familia în perioada comunistă”, iar la vernisajul de joi, 15 ianuarie, sălile de expoziție au fost pline. Pline cu tineri care s-au implicat în proiectul ăsta și care, implicându-se, l-au făcut și al lor. Și asta e ceea ce a făcut și face, în general, diferența dintre un eveniment la care doar mergi, și atât, și un eveniment în care te implici și participi activ la el, dându-i, astfel, autenticitate.
”Nu se poate, ce frumos. Uite ce au reușit copiii ăștia”
au fost cuvintele celor de la Muzeu, cei care au organizat evenimentul, dar care de abia acum, în ziua vernisajului, au văzut ce găzduiește, de fapt, expoziția. Și să-i vezi pe oamenii ăștia, care parcă lucrează de o viață la muzeu, deci obișnuiți cu tot ceea ce înseamnă evenimente de genul ăsta, minunându-se de ceea ce văd, bucurându-se de ceeea ce văd, dorindu-și să rămână la ei, la muzeu, ceea ce văd, asta e de ajuns să poți spune că proiectul ăsta numit ”Cool să fii cool-t!” și-a atins scopul. Acela de a găsi calea dintre tineri și tot ceea ce înseamnă muzeu.
”Ar trebui să fac o introducere, dar de fapt eu fac finalul. Ați lucrat fantastic, ați adunat niște piese absolut minunate. Noi, ca muzeu, nu avem așa ceva în colecție, pentru că nu a existat aplecarea către astfel de obiecte aparținând regimului comunist, pentru că deși ar fi trebuit să le colecționăm, le-am considerat prea contemporane. E absolut minunat ce ați făcut voi aici. Ceea ce vedem noi astăzi, aici, în expozițiile, pe care voi, sub îndrumarea profesorilor, ați reușit să le faceți, este absolut spectaculos. Noi, care sîntem contemporani cu parte din piesele din expoziție, am retrăit emoția fiecărui obiect care îmi stârnește amintiri, care mă duce înapoi în timp și care mă face să rememorez cu bucurie perioada copilăriei, a tinereții, când viața este mai frumoasă”, le-a spus celor tineri prezenți la vernisaj, Corina Bejinariu, vizibil încântată de ceea ce a descoperit acolo.
Iar reacțiile de surprindere, de surpriză plăcută a celor care au apucat vremurile readuse la viață prin simpla prezență a obiectelor din expoziție, au apărut ca urmare a strădaniilor unor copii, a unor tineri, de a reînvia o perioadă despre care n-au de unde să știe cum a fost, decât din poveștile părinților ori ale profesorilor. Iar asta, să încerci să pui piesele cap la cap pentru a recompune ceva despre care tu nu ai cunoștință, asta înseamnă implicare, înseamnă că s-a găsit o cale prin care să se adune laolaltă cei mari – că-s profesori, că-s părinți ori bunici -, și cei tineri, mai multe generații în aceeași ”lume”. Iar asta e, deja, un pas uriaș în a încerca să dai un sens lumii ăsteia care pare în cădere liberă, în care prăpastia dintre generații si clase sociale e tot mai mare, uriașă chiar. Și nu a fost nevoie decât de o idee, de o temă propusă de Marin Pop, cel care s-a ocupat de tot proiectul, pentru a face un lucru greu de crezut că se poate face, și anume a crea o punte de legătură între tineri și muzeu, între tineri și ”cei mari”.
Familia în perioada comunistă,
tema din acest an a proiectului, a adunat acolo, în expoziție, piese pe care cei care lucrează la muzeu și le-ar dori să rămână la ei, pentru că un lucru nu e nicăieri mai bine păstrat, să ajungă să fie văzut și peste 50 de ani, ca și într-un muzeu. Și nu doar pentru asta, ci și pentru că multe din obiectele aduse acolo de tineri au un farmec al lor, special, ca și cum tu, adultul de azi, poți să retrăiești, oarecum, partea aia frumoasă a vieții – copilăria, adolescența, tinerețea cea dintâi -, când visele, oricât de nebunești ar fi părut, păreau posibile. Iar asta pentru că exuberanța, elanul nestăvilit al acelei perioade a vieții nu se poate împiedica de ”rațiune”.
De la costume de pionieri ori școlari, cărți și reviste, obiecte personale, discuri de vinil, radiouri, televizoare, nelipsiții pești de sticlă, care ocupau un loc de cinste cocoțați pe televizoarele alb-negru care funționau cel mult două ore pe zi, atât cât dura trasmisiunea Televiziunii române, până la carnete de UTC-ist, obiecte de uz casnic, fotografii, ba chiar și două măști de gaze primite de copii de la bunici, toate și-au găsit locul la muzeu. Și nu oricum, ci printre zâmbete, exclamații de bucurie și încântare a adulților prezenți acolo.
Și asta, atmosfera caldă de la expoziție s-a datorat, celor tineri, direct implicați în găsirea și aducerea obiectelor la muzeu, care au prezentat obiectele expuse ”pe limba lor”, simplu, cu fâstâceala aceea specifică adolescenței, cu umor chiar. Niște ingrediente care au făcut din toată treaba asta cu expoziția o reușită. De fapt, au transpus în realitate titlul proiectul – ”Cool să fii cool-t!” -, și, în proporție mare, sigur cei tineri implicați și-au dat seama de asta. Și dacă a fi cult o să fie perceput de tineri că fiind cool, deja înseamnă enorm, ca o contrapondere la superficialitatea unei vieți trăite nu neapărat la alegere, ci, din contră, pentru că e cultivat genul ăsta de trăire, cel superficial.
Da, așa se face! Asta e calea care îi aduce pe tineri la muzeu, implicarea lor directă, făcându-i parte din activitatea muzeului, făcând, astfel, muzeul să fie și al lor.
Caut Camasa de Pionier !
Cine are va rog sa ma contacteze: lehelhirth@yahoo.com
Multumesc