Dacă e să vorbești despre promovarea vieții artistice în Zalău, atunci vorbești, în primul rând, de Rock’n Roll Center

E nedrept tot tăvălugul ăsta online cultural-artistic, care se transformă într-un fel de joacă de-a like-ul, indiferent cum și indiferent ce-o însemna like-ul ăsta. Un tăvălug care se transformă într-o campanie de imagine personală, așa cum s-a întâmplat de multe ori în societatea omenească, și care nu face altceva decât să consemneze nestatornicia și lipsa de corectitudine (ba chiar și de bun-simț, uneori) a prea multora. Și nu e vorba (doar) de a înlocui prieteni vechi cu alții noi, ci de o modă de a ridica în slăvi meritele cuiva (chiar și pe bună dreptate), făcându-te că nu vezi că altcineva a făcut mult mai multe fix în același domeniu, în cazul de față, cel artistic (dar valabil în toate domeniile).

Punctual: într-un an (atunci când lumea nu era condusă de virusuri), la Rock’n Roll Center Zalău au fost organizate 73 de concerte. 73! Concerte care au adus în Zalău trupe din toată lumea, unele de marcă, creând adevărate evenimente muzicale de excepție. Și ce e mai fain, foarte mulți dintre cei care au concertat la Zalău au venit aici pe cont propriu, de departe, nu pentru onorarii, au venit aici de dragul de a cânta, uneori chiar și în fața unui public restrâns. Și totul a fost posibil datorită lui Nelu Brindea (în primul rând) și  Tudor Bolgar, care s-au zbătut să mențină viața artistică vie într-un Zalău mult prea hulit de unii.

Mă scârbește, de multe ori, nevoia unora de a se face sluj (chiar și printr-un simplu”like”), doar pentru a intra ”în lumea bună”. Ce e aia ”o lume bună”? Un rahat social, inventat pentru a hrăni ego-ul unora, de a hrăni o stimă de sine care are nevoie, clar, de aprobarea celorlalți, ca și cum prin sine însuși, individul înseamnă nimic.

Acuma, în zilele noastre îndreptate către progresul universal, nu se vorbește de altceva decât de teatru. Și, e adevărat, teatrul trebuie să facă parte din viața artistică a oricărui oraș. De asta, respect pentru cei care pun umărul și fac ceva în privința asta. Dar, hei, asta e tot, atunci când vorbești despre viața artistică, nu mai există nimic altceva? Creează dependență într-atât de mult nevoia asta de a face parte din ”lumea bună”, încât, gata, nu mai vedem nimic altceva?

ROCK-ul a schimbat lumea. La propriu. Rock-ul (muzica, în general) înseamnă atitudine, înseamnă curajul de a crea, de a te arăta așa cum ești, nu doar din punct de vedere artistic. Rock-ul este muzică la superlativ (și aici e vorba despre rock-ul adevărat, nu cel interpretat de fătălăii cu glezna la vedere ai zilelor noastre), iar rockerii sunt cu adevărat artiști, ei creează, nu doar interpretează. Muzicienii, în general, creează, nu doar interpretează. De asta, cel puțin din punct de vedere personal, muzica e cea mai elevată dintre toate ramurile artei. De ce? Simplu. Imaginează-ți viața fără muzică. Poți?

În Zalău, atunci când e vorba despre rock, despre muzică, nu poți să nu vorbești despre Rock’n Roll Center. În Zalău, atunci când e vorba despre a promova viața artistică, nu poți să nu vorbești despre Rock’n Roll Center (dacă vrei să fii corect, și nu doar să faci slujul cel atât de la modă). Iar când vorbești despre Rock’n Roll Center, vorbești despre Nelu Brindea și Tudor Bolgar. Dar ei sunt doar niște rockeri, așa că de ce să-i băgăm în seamă, de ce să-i sprijinim în tot ceea ce fac? Doar, se știe, la concertele rock nu stă nimeni cu degetul mic la colțul gurii, semn de distincție socială, de apartenență la ”lumea bună”. Plus că Rock’n Roll Center nu a apărut la ”arte”.  Pentru că nu face parte din ”lumea bună”. Rockerii sunt doar ăia de dau din cap la concerte.