“Cărțile copilăriei” – așa se numește noua campanie pe care publicația Sălajul pur și simplu a inițiat-o, la final de an 2019, și care vrea să le faciliteze accesul la lectură copiilor din zonele rurale. Mai exact, prin campania aceasta vrem să încurajăm lectura în rândul copiilor, îmbogățind, prin donații, rafturile bibliotecile școlare din zona rurală.
Ideea acestui proiect îi aparține Mihaelei Moldovan, care, deși stabilită în Germania, vrea să facă în așa fel încât cărțile să ajungă de la cei care le-au citit, la cei care își doresc să citească, dar nu au posibilitatea. Iar asta pentru că, în ceea ce privește accesul la lectură, există diferențe mari între bibliotecile școlare de la sat și cele de la oraș, în ceea ce privește dotarea necesară.
Evident, de la distanță e greu să dai contur unei idei, așa că proiectul acesta se dezvoltă pe măsură ce se implementează. Așa că, atunci când m-am întâlnit cu Laura Galvácsy și Mirela Cimpoieș, cadre didactice la Școala ”Mihai Eminescu”, am încropit un fel de ”plan de bătaie”, încercând să dăm o formă activității acesteia, a cărei finalitate să fie strângerea de cărți din donații din partea copiilor, pe care, apoi, să le ducem la biblioteca unei școli de la țară (încă nu știam care, nici cum, nici când). Și, în cele 4, 5 minute, atât cât ne-a permis pauza dintre ore, am reușit să facem asta. Și știți ce a contat cel mai mult? Nu doar ”ușa deschisă” și bunăvoința pe care le-am găsit la Mirela și Laura. Ci faptul că, deși nu ne era clar niciunuia dintre noi cum o să facem exact, încurajarea cititului în rândul copiilor a fost de ajuns pentru a spune: ”bine, o să facem cumva să ducem proiectul ăsta la capăt”. Iar oameni de genul ăsta, care nu se încurcă în ”dar cum?, de ce?, se poate?” sunt cei care pot face să se întâmple lucruri frumoase în lume. Așa că, după două săptămâni, atunci când s-a desfășurat activitatea pe care o pusesem (oarecum) la cale în scurta întâlnire, lucrurile au căpătat finalitatea dorită. Asta și datorită învățătoarelor din Corpul B al școlii, care au dat curs invitației de a participa la această campanie, nu doar a donării de cărți, ci și de a aduce și mai aproape lectura în rândurile elevilor, prin scurta lecție de lectură.
Eu le-am spus: ”Salut, copii!”. Cei mici mi-au zâmbit din toată ființa
Poate că sună puțin pretențios ”Dai carte, ai parte!”.Ori a clișeu, mai ales că sloganurile, clișeele sunt la modă zilele ăstea, însă nici vorbă de așa ceva. Atunci când am deschis, pe rând, ușile sălilor de clasă, pentru a le face poze copiilor în scurta lectură de la final de oră, chiar înainte de pauza mare, imaginea inocentă a copiilor, fiecare ținând câte o carte în mână, citind-o ori fluturând-o ”vezi, și eu am carte”, a dat acel contur pe care l-am tot căutat prin proiectul acesta. Și e de ajuns să privești fotografiile copiilor, ca să-ți dai seama despre ce vorbesc. Ori ca să-ți dai seama ce mult au pierdut oamenii ”mari”, odată cu înlocuirea inocenței, sincerității specifice copilăriei, cu pragmatismul social, care de multe ori te transformă într-un fel de sclav. Și poate n-ar fi rău ca, din când în când, adulții să mai facă câte o vizită în sălile de clasă ale celor mici. Măcar așa, ca să-și facă o idee despre ce înseamnă puritate a ființei, și, cine știe, poate își aduc aminte, sau, dacă nu, poate se molipsesc de ”puritate” de la cei mici. Mie, unul, cele câteva minute petrecute în prezența copiilor mi-au dat o stare de bine care a ținut toată ziua. Poate ar fi trebuit să mă fac învățător…
Și mai e ceva frumos în toată treaba asta. Chiar foarte frumos. Știți cum au donat copiii cărți? Așezându-le sub formă de brad de Crăciun (nu neapărat ei, că bradul e mai înalt decât cei mai mulți dintre ei), iar cadourile așezate lângă acel brad fiind, evident, tot cărți.
Să creezi un brad din cărți… Ce idee frumoasă! La fel ca și copilăria. La fel ca sinceritatea ”pe față” a copiilor. La fel ca și zâmbetul pe care copiii nu știu să și-l ascundă. Ce păcat că anii copilăriei, acum, în zilele ăstea, nu țin prea mult, după vârsta de 10 ani, cei mai mulți se transformă, mult prea repede, în mici ”oameni mari”.
Și pentru că tot e vorba despre proiectul “Cărțile copilăriei”, e de menționat că prima acțiune din campanie a fost posibilă cu implicarea jurnalistei Tia Sîrca și a Elenei Roșan, de la Asociația Împreună îi vom face fericiti, prin care biblioteca Școlii Gimnaziale Sâg a primit cărți donate de elevii Liceului de Informatică din Cluj Napoca. Cărți care vor îmbogăți rafturile din care vor putea alege volume pentru lectură cei circa 400 de copii de la școala din Sâg.
O a doua acțiune, cea de față, are în prim plan două unități de învățământ din Sălaj. Este vorba de Școala “Mihai Eminescu” din Zalău, ai cărei elevi au strâns cărți-daruri în cadrul acțiunii de suflet numită “Dai carte, ai parte”, dar și micuții din casele I-IV de la Școala Popeni, care vor avea, astfel, noi titluri pe rafturile bibliotecii școlare.
Pentru a treia acțiune vor fi alături de noi copiii și cadrele didactice de la Școala Peceiu, în prezent fiind întocmite actele necesare colaborării.
Ce-ar mai fi de spus? Dăruiește o carte! Campania “Cărțile copilăriei” este deschisă oricui vrea să se implice, alături de publicația Sălajul pur și simplu, ca unitate de învățământ ori persoană privată, în a face cei mai minunati ani din viață să prindă aripi. Și cum doar prin lectură, cultură și educație putem crește oameni frumoși la minte și suflet, fiecare carte dăruită este o cărămidă așezată la temelia unei lumi mai bune, mai calde, mai trainice.
