De la animale la copii și oameni e doar un pas

De la animale la copii și oameni e doar un pas”Marți, 27 septembrie 2016, a fost una din zilele în care mi-am dat seama că mai avem mult până să ne descrețim frunțile și să acceptăm să ieșim din evul mediu. Pe strada 22 Decembrie 1989 (fosta Crasnei) din Zalău, era într-o mașină de transport, legată cu chingi, o iapă ce avea niște răni oribile, din pricina surmenajului, de aveai impresia că cineva a înjunghiat biata făptură vrând să o despice. Rromii, care chemaseră mașina de transport animale pentru că iapa căzuse lată în mijlocul străzii, cereau (doar!) 1.200 de lei pe ea, asta în măsura în care, conform Legii 205/2004 privind protecția animalelor, art. 25, lit. e, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare rănirea sau schingiuirea animalelor! Poliția a fost la fața locului, dar rromii au fost lăsați să plece, evident, cu iapa după ei. După plecarea poliției, rromii încă mai sperau să vândă iapa unui fraier, asta în măsură în care, se pare, iapa nici măcar nu era a lor! Ți se rupea sufletul văzând-o acolo, de-ți venea să mergi la cerșit de bani să salvezi biata iapă! Cum e posibil să avem legi degeaba?! Cum e posibil ca poliția să nu facă nimic?! Cum e posibil ca în secolul al XXI-lea să avem o gândire de primitiv, să nu facem nimic, deși legea este de partea noastră?! Și ne mai mirăm că unii nu doresc ca proiectul de lege ce prevede pedepse de la doi la șapte ani pentru cei care maltratează animale să treacă. De la animale la copii și oameni e doar un pas.” – S.R., iubitor de animale

Când citești așa ceva prima întrebare care îți trece prin minte e ”cum e posibil așa ceva?”. Simplu, pentru cei mai mulți dintre oameni animalele sînt un bun de consum, indiferent că e de mâncat sau de folosit întru folosul omului. Și atât. Un fel de obiecte vii, puse aici, pe pământ, ca să se folosească omul de ele. Și atunci, dramele ăstea prin care trec animalele fac parte din cotidian, nimeni nu pare a da vreo importanță atunci când animalele sînt maltratate. Bine, oamenii nu dau importanță nici când sînt maltratați semenii lor, adică ceilalți oameni. Adică de ce i-ar interesa, dacă ei, în momentul ăla, sînt bine mersi?

Revenind la mesajul lui S.R., că rromi (dintr-odată țiganii nu mai sînt țigani, ci rromi sau romi) maltratează animalele care le pică pe mână, asta e ceva obișnuit pentru ei, iar tu, cetățeanul simplu, nu prea ai ce face, că dacă îi iei la întrebări, ai noroc dacă scapi cu niște înjurături și scuipături. Problema poate fi rezolvată doar de cei care, cică, au grijă ca legea să fie respectată, recte polițiștii. Care, așa cum reiese din cele scrise, nu au făcut nimic. Adică au făcut ceea ce fac organele legii când vine vorba de țigani, adică rromi – ridică din umeri: ”păi, ce să le faci, că sînt țigani?” Serios? Adică ăștia pot face ce vor fiindcă sînt țigani? Da, ridicatul ăsta din umeri se trage din faptul că pe ăia degeaba îi amendezi, că, oricum, ei nu plătesc. Și atunci, e mai simplu ca polițiștii să ridice din umeri. Serios, și cum rămâne cu legea, respectiv Legea 205/2004 privind protectia animalelor? Fiindcă, dacă tu, polițist, când vezi așa ceva și nu intervii înseamnă: 1. Nu cunoști legea, caz în care există și alte slujbe pe lumea asta; 2. O cunoști, dar te doare în cot de lege, caz în care există și alte slujbe pe lumea asta. Pentru că, până la urmă, chestia cu ridicatul din umeri nu are a face cu statutul de polițist, chiar și când e vorba de rromi, cei care, oricum, nu respectă nicio lege în țara asta, dar sînt bine mersi în continuare, fiincă altfel, dacă încerci să aplici legea, sar în sus cum că ei sînt discriminați.

Așa, ca să nu fie pătat definitiv obrazul gros al oamenilor, există și grupuri, cum e cel de pe facebook – Protecția animalelor Zalău, printre care și Raluca, cea de la care am primit mesajul lui S. R., în care oameni cu suflet se implică nu doar la nivel declarativ, ci chiar fac ceva ca să echilibreze oarecum balanța asta a vieții. Pentru că singurul lucru care îi deosebește pe oameni de animale e faptul că, atunci când îi doare, oamenii pot să spună asta.

Dacă polițiștii se rezumă la a ridica din umeri, când drepturile animalelor sînt încălcate, doar pentru că ele, animalele, nu îi pot reclama, e grav, pentru că încurajează, prin non-acțiune, încălcarea legii. Și apoi, așa cum a scris S.R., în finalul mesajului, de la animale la copii și oameni e doar un pas.


2 thoughts on “De la animale la copii și oameni e doar un pas

Leave a Reply

Your email address will not be published.