De ziua femeii, artă în dar

expozitie_costalas_10expozitie_costalas_7

“Ia uite cine a venit!”, l-am auzit pe Dumitru Costălaș exclamând, atunci când a dat cu ochii de grupul de copii care tocmai intrase în holul Casei Municipale de Cultură, acolo unde urma să aibă loc vernisajul expoziției „Femeia – o floare”, același grup voios de copii cu care m-am întâlnit în drumul meu către locul evenimentului și care m-a făcut să mă întreb: “Oare unde merg copiii ăștia?”. M-am băgat și eu în vorbă cu unul din copii, curios să văd ce-i cu ei acolo, și mi s-a spus că-s acolo pentru profesorul lor și ca să-i vadă picturile. “Gata, hai că începe”, l-am auzit pe profesor adresându-se, cald, elevilor lui, “aveți grijă să nu vă împingeți și să dărâmați ceva.”

expozitie_costalas_2expozitie_costalas_3

Muzică, poezie și un moment emoționant

Printre invitați am dat cu ochii de primarul Căpâlnașiu și senatorul Vegh, prieten de peste 25 de ani cu Dumitru Costălaș, așa cum spunea el, și mi-am zis că e un semn bun că, totuși, printre treburile oficiale se găsește timp și pentru evenimente de genul ăsta. Însă, înainte să se scoată cuvintele la interval, evenimentul a debutat cu un mini-recital instrumental, la pian și vioară. Apoi a venit rândul cuvintelor, iar când spun cuvinte mă refer la poezie. Și nu orice poezie, cel puțin din punctul meu de vedere, ci trei poezii foarte frumoase, recitate de creatorul lor, poetul George Mureșan. Iar momentul acela poetic, chiar dacă oarecum stingher acolo, mie mi s-a părut cel mai frumos moment al evenimentului, în special pe final, odată cu a treia poezie (nu mai țin minte titlul, deși, la cât de frumoasă e, ar fi trebuit), o poezie superbă, dedicată femeii, de ziua ei, și, așa cum spunea poetul, “ar trebui ca la fel ca ziua de mâine (8 Martie), să fie și celelalte 364 de zile ale anului”. Ar putea fi mai frumos spus?
Înainte să se deschidă, oficial, expoziția, la finalul luărilor de cuvânt, în grupul de copii prezenți acolo s-a creat forfotă, apoi o copilă a ieșit, a pășit în fața celor adunați acolo, apoi, privindu-și profesorul, și-a exprimat, într-un mod simplu, dar sincer și emoționant, aprecierea față de profesorul ei, a grupului de copii prezenți acolo. Un copil, un om mic, un moment mare. Foarte frumos!

expozitie_costalas_11expozitie_costalas_12

Printre picturi

Sincer, am mers la evenimentul respectiv fără prea mari așteptări în ceea ce privește lucrările expuse acolo, însă odată ajuns în fața tablourilor expuse am rămas impresionat de ceea ce am văzut. Picturile lui Costălaș chiar sunt deosebite, se vede că pictorul a pus mult suflet acolo, pe pânză, și ai fi putut să stai mult și bine acolo, să lași culorile vii ale picturilor să-ți spună povestea tabloului respectiv. Și chiar asta am și făcut, după ce sala s-a golit, lumea mergând în altă sală, în jurul meselor cu gustări. Eu am preferat compania artei, așa că m-am bucurat de timpul petrecut în fața tablourilor foarte frumoase ale pictorului Costălaș. Și dacă, într-adevăr, în clădirea Transilvania se va crea o galerie de artă permanentă, lucru pe care l-a remarcat și președintele Uniunii Artistilor plastici din Romania, Traian Marza, astfel de lucrări o să poată fi admirate de mult mai multă lume, pentru mai mult timp.

De obicei, când merg la astfel de expoziții, sunt câteva lucrări care îmi plac mai mult decât celelalte, ori care îmi atrag atenția, și poate că și acum aș fi putut spune asta despre o pictură sau alta, însă toate lucrările lui Dumitru Costălaș sunt deosebite, așa că merită trecut pragul expoziției, care va fi deschisă până în 18 martie, dacă-mi aduc bine aminte. Mai ales că, așa cum spunea pictorul, lui i-au trebuit 30 de ani să ajungă acolo, ca împlinire artistică, așa că tu, cel care vei trece pragul expoziției, o să primești un cadou vizual apărut ca urmare a faptului că cineva, un artist, și-a dedicat o mare parte din viață artei.


Leave a Reply

Your email address will not be published.