1 Decembrie. O zi care, din 1990, a fost adoptată ca zi de sărbătoare publică, respectiv Ziua Națională a României. Ce înseamnă asta? Păi, în primul rând (lucru care nu are nimic în comun cu evenimentul în sine, dar dă bine pe cale oficială) înseamnă parada militară, atunci când oficiali de toate felurile stau cu o mină gravă, serioasă și, câteodată, cu mâna dusă în dreptul inimii, semn de respect profund față de însemnătatea Zilei. Apoi înseamnă stegulețe, cocarde, lume multă, fotografii tricolore, statusuri etc. Tot pentru că dă bine.
Și, practic, ce sărbătorim? Adică ce înseamnă unirea asta, a adus-o Moș Crăciun în sacul cu cadouri, ori am primit-o cadou de la Uniunea Europeană?
Când vorbim despre unire vorbim, în primul rând, despre oameni, despre voința celor care, trăind acele vremuri, au vrut să fie parte al aceleiași țări, al aceluiași neam, pentru că așa au simțit. Și nu ar fi fost posibilă toată treaba asta dacă nu ar fi existat niște oameni care să-i strângă pe toți de același crez laolaltă, care să se ofere voluntari în linia întâi a tot ceea ce a însemnat Marea Unire de la 1918. Și unul dintre cei mai importanți oameni care s-a numărat între organizatorii Marii Adunări de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, unde s-a decis unirea Transilvaniei cu Regatul României, a fost Iuliu Maniu. Cel născut în Sălaj, cel care a scris istorie în Casa lui de la Bădăcin, cel fără de care, poate, nu s-ar fi vorbit acum despre unire.
Ce sărbătorim la 1 Decembrie? Marea Unire, actul care a fost posibil și datorită marelui om politic Iuliu Maniu. Și atunci, cum să sărbătorești ziua asta, fără a-i cinsti, implicit, memoria lui Maniu? Simplu. Îți iei funcția oficială, un costum elegant și scump pe tine, îți afișezi o mină serioasă (dacă se poate și o lacrimă, două cu iz patriotic), te înconjori de alții asemenea ție, cu funcții de toate felurile, apoi îți iei locul în zona oficială, de unde, nu-i așa?, parada pare că ți-e dedicată în primul rând ție, apoi, cu indulgență, celorlalți prezenți acolo.
Acuma, că pe cei de la comenduirea centrală îi cam doare în cot de tot ceea ce înseamnă provincie, asta e evident, chiar dacă mulți care sînt acolo s-au născut și au trăit mare parte din viață în Ardeal, ba chiar în Sălaj. Adică fix aici unde Iuliu Maniu a făcut istorie și a fost unul dintre cei mai importanți oameni, când e vorba despre unire. Și atunci, cum să sărbătorești Unirea, dar să te faci că plouă când vine vorba de Maniu, despre casa unde acesta a făcut istorie, respectiv casa de la Bădăcin? Simplu. Te legi de orice chichiță birocratică (pusă acolo tocmai ca să te poți lega de asta) și nu dai un ban, la propriu, pe istoria românilor, încercând să păstrezi vie memoria marelui om politic. Ba, mai mult, faci tot ce poți ca să ștergi din istorie pagina asta, pentru că, nu-i așa?, o conduită morală, socială și politică a deranjat și atunci și deranjează și acum. Și, dacă deranjează, adică dacă nu-i ca noi, clar, e împotriva noastră. Și așa se face că la 1 Decembrie sărbătorim Unirea, unire care nu ar fi fost posibilă fără Maniu, dar nu-i cinstim memoria acestuia, făcând ceva pentru casa unde a locuit, casa de la Bădăcin. Bine, am înțeles, toți oficialii vor să facă ceva, dar nu-i lasă hârțogăraia (pe care tot ei și cei asemeni lor au inventat-o). Am înțeles, hârțogăraia e de vină. Dar de puterea exemplului ați auzit? Că, dacă oficial, din partea statului nu se poate, deși voi vreți, atunci, ca persoană fizică ce vă oprește? Că nu a fost niciunul dintre cei cu funcții, oficiali, cum ar veni, care să fi scos din buzunar măcar 10 lei, așa, ca gest, deși, la ce bani se învârt printre și prin funcțiile ăstea…
Cum să sărbătorești Marea Unire, dar să te faci că plouă când vine vorba despre cei care au făcut posibilă unirea? Simplu. Stai în poziție de drepți la paradă, îți pui oamenii de casă să facă niște poze care să dea bine în ziar ori pe facebook, mai dai un comunicat, ceva, și gata. Asta-i tot. Cât despre oameni….
Din pacate foarte adevarat..Insa tind sa cred ca totusi,o sa devenim o Romanie mai prospera daca ne va surade viitorul.