Clădirea asta cu două etaje din centrul orașului Șimleu Silvaniei e altfel decât celelalte clădiri vechi ale orașului. E simplă, sobră în simplitatea ei, cu ferestrele așezate ordonat, fiecare având un spațiu împărțit egal, ca și cum ar fi un desen de pe tabla neagră dintr-o sală de clasă.
Pare fi o clădire părăsită, și nimic nu amintește despre importanța ei de odinioară, atunci când acolo s-au școlit mari personalități sălăjene, mari români, oameni care au făcut istorie.
La ora 6 după-amiază, atunci când am ajuns acolo, părea că am ajuns într-un loc unde ”stingerea” s-a dat demult, și chiar și acel număr 29 așezat deasupra ușilor de la intrare pare stingher. Și pentru cineva care nu știe despre ce e vorba, ce e acea clădire, ”29”-le ăsta pare doar un simplu număr de clădire, la fel ca oricare altul. Însă acest ”29” e ceea ce a mai rămas din 1829 (din 1 și 8 a mai rămas un ciob), așa cum era scris pe frontispiciul clădirii, anul în care a luat ființă Gimnaziul din Șimleu, căci despre această instituție de învâțământ e vorba. Și dacă din ”1829” a mai rămas ceva, din turnulețul care odată era pe acoperișul gimnaziului nu a mai rămas nimic, acesta fiind distrus, amintirea acestui turnuleț fiind păstrată doar în pozele ori cărțile poștale de acum mulți, mulți ani.
Acum, deasupra ușilor scrie Colegiul Tehnic ”Iuliu Maniu”, iar lângă ușă, mai jos, o pancartă îți dă de înțeles că acolo e biroul unui actual parlamentar sălăjean. Și cam atât. Iar faptul că după ce bați la ușă, așteptând să îți răspundă careva, ușa se deschide de una singură, tăcută, de parcă ar fi un clișeu dintr-un film de groază, nu are nimic în comun cu ceea ce a însemnat cândva clădirea asta, cunoscută, și acum, sub numele de Gimnaziul călugărilor minoriți. Ori Gimnaziul Minorit.
Istoria gimnaziului
începe în prima parte a secolului al XIX-lea, prin anii 1807 – 1809, atunci când șimleuanii au început să-și manifeste dorința de a se înființa o școală secundară în oraș, lucru deloc pe placul celor care conduceau partea asta de lume, satele din jurul Șimleului fiind locuite de mulți iobagi. Și cine să-și dorească ca aceștia să învețe carte? Doar se știe, ”cartea” îți deschide mintea, iar o minte deschisă nu o să accepte niciodată privarea de libertate, chiar și doar, ori cu atât mai mult, libertatea de a învăța (acum se învață din obligație, și prea puțini o fac pentru că își doresc cunoaștere, o aplicație și două-trei diplome luate la ”second-hand” fiind de ajuns).
În ciuda opoziției regimului de atunci, în 1827 a început construcția gimnaziului, iar doi ani mai târziu, lucrările au fost finalizate. Astfel că, în 1829, s-a deschis Gimnaziul din Șimleu, avându-l ca director, conform scrierilor lui Vasile Vetișanu, pe Bariț Mihai și ca cel dintâi profesor pe Anton Fodor. Odată cu revoluția din 1848 și desființarea iobăgiei, soarta școlilor a fost și ea schimbată, Gimnaziul din Șimleu fiind închis, redeschizându-se abia în 1854, la intervenţia episcopului romano-catolic al Transilvaniei, Hainald Ludovic.
Totuși, de unde numele de Gimnaziul Minorit?
Dată fiind situația de după revoluție, gimnaziul fiind greu de întreținut, s-a căutat o soluție pentru preluarea gimnaziului. După mai multe nereușite, în cele din urmă se apelează la
Ordinul călugărilor minoriți,
care acceptă să preia sub supravegherea și întreținerea lor gimnaziul din Șimleu. De atunci, se va numi Gimnaziul minorit. Însă nici aceştia nu au reuşit să plătească profesorii şi să susţină cheltuielile, iar în aceste condiţii, guvernul imperial de la Viena a închis, din nou, gimnaziul la sfârşitul anului 1865.
Ordinul Fraţilor Minori Conventuali (în latină Ordo Fratrum Minorum Conventualium) este unul dintre cele trei ordine mendicante masculine de drept pontifical, care astăzi constituie familia franciscană. Religioşii acestui ordin sunt numiţi şi Minoriţi (Minoriten în ţările de limbă germană), Fraţii Gri (Grey Friars în ţările anglofone) sau Cordelieri (Cordelier în franceză). Membrii săi participă la viaţa şi activităţile comunităţii, după condiţiile fiecăruia. Ei au drepturi şi obligaţii egale, cu excepţia acelora care decurg din sfânta Ordinaţiune.
Familia Fraţilor Minori Conventuali de astăzi se consideră în continuitate istorică şi spirituală cu originarul Ordo Minorum întemeiat de sfântul Francisc. Continuă să aibă în grijă, printre altele, Bazilica Sfântului Francisc şi Sacro Convento din Assisi, iar principalul centru de studiu este Facultatea Teologică Sfântul Bonaventura, din Roma. Printre alte centre de formare şi de cultură se numără şi Institutul Teologic Sfântul Anton Doctor al Bisericii din Padova.
Curia Generală a Ordinului are sediul la Roma, în Conventul Cei doisprezece Sfinţi Apostoli.
Aici s-au școlit Simion Bărnuțiu și Ioan Maniu
După redeschidere, în 1879, printre profesori s-au numărat Alimpiu Barbuloviciu și Ioan Lazăr, director fiind Valent Ștefan. În 1923, Gimnaziul Minorit e dat cu arendă Școlii Normale de fete ”Donița Ileana”, încheindu-și, astfel, istoria.
E o clădire simplă, și nimic nu aduce aminte despre cei care au trecut pragul gimnaziului, chiar dacă printre aceștia s-au numărat Simion Bărnuțiu, Ioan Maniu, Ioan Mango, Andrei Liviu Pop, Alexandru Şterca Şuluţiu, Simion Oros, Coriolan Meseşian ori prelatul papal Vasile Pordea. Și poate ar fi bine ca pe frontispiciul clădirii (sau oriunde altundeva) să fie menționat acest lucru. Pentru aducere aminte.
”La minoriții din Șimleu. Din satul său, înecat de verdeață și împrejmuit de porumbiști, păzite de floarea soarelui, tînărul Ioan Maniu, condus de mâna și rugăciunile ocrotitoare ale mamei sale, urcă Măgura și coboară în capitala județului Crasna, la Șimleu. Bărbații îl iau în primire. Opt ani va avea să petreacă sub disciplina călugărilor franciscani. Pe lângă profesorii de neam străin, va fi avut însă prilejul să asculte și pe profesorul din neamul său, care la gimnaziul din Șimleu preda limba română. Poate chiar viitorul său profesor dela Blaj, Andrei Liviu Pop, aici să-l fi cunoscut mai întâi. Aici va fi cunoscut și pe mitropolitul de mai târziu, Alexandru Șterca Șuluțiu, care, dela 1836 până la 1850, a ocupat înalta funcție de vicar foraneu a Silvaniei. Era deja anul marei revoluții românești din Ardeal, când Ioan Maniu termina clasa IV dela gimnaziul minoriților din Șimleu”, scria în a sa carte – ”Corespondența Ioan Maniu Simeon Bărnuțiu 1851-1864” – profesorul Coriolan Suciu. Și cuvintele ăstea simple sînt o mărturie a importanței instituției ăsteia de învățământ din Șimleu. Un oraș, de altfel, plin de istorie. O istorie care așază Șimleu Silvaniei la loc de cinste în partea asta de țară, trecutul și prezentul împletindu-se aproape la fiecare pas pe care-l faci în oraș. Aici unde, odată, la Gimnaziul Minorit s-au școlit personalități de seamă ale Sălajului, ale României.
