În miez de noapte, am ridicat privirea către cerul înstelat. Și am știut că o să fug

De pe partea dreaptă a drumului, căprioara mă privea cu ochii mari, deloc speriată, mai mult mirată. De pe partea stângă a drumului, priveam căprioara privindu-mă cu ochii mari, ca doi licurici care s-au oprit pentru câteva clipe din zborul lor în noapte. Totul a durat câteva zeci de secunde, însă la ora 1 noaptea, singurătățile, a mea și a căprioarei, s-au așezat laolaltă ca și cum am fi fost pe o planetă cu doar doi locuitori. Doi locuitori, care, nemaifiind și alții, nu mai simțeau nevoia să fugă, așa cum doar sălbăticiunile o fac.

Am văzut căprioara trecând drumul, ușor, apoi oprindu-se lângă drum. Nici măcar nu știu de ce am lăsat mașina cu motorul pornit, cu farurile aprinse, în miez de noapte, și am ieșit afară, așezându-mă pe iarba umedă. Poate datorită liniștii pe care mi-a transmis-o căprioara. Poate pentru că mașina a devenit, brusc, prea mică pentru zbaterile mele interioare. Ori poate pentru că negrul nopții avea ceva liniștitor. Cert e că, la ora 1 noaptea, eu și căprioara stăteam fiecare pe o parte de drum, privindu-ne.

Când am plecat de acasă, pentru 3 zile, în tabăra de yoga, mi-am spus că o să fac tot ce pot și nu o să mai fug de oameni. Mi-am pus cortul, ceva mai retras, sub niște copaci, și mi-am spus, din nou: ”Nu o să fug!”

După un timp, au sosit și ceilalți participanți la tabăra de yoga, toți oameni faini. Și mi-am spus din nou: ”Nu o să fug!”

Ne-am așezat la cină, toți în jurul mesei, luând la cunoștință desfășurătorul programului celor 3 zile de tabără, intitulată Vederea dinăuntru (cultivarea energiei personale prin yoga). I-am ascultat pe toți vorbind, și mi-am spus, din nou: ”Nu o să fug!”

A venit noaptea, s-a aprins focul de tabără, cu povești cu tot. Ascultam tăcut, nefiind în stare să articulez nici măcar câteva cuvinte simple. Doar ascultam. Și, dintr-odată, am auzit ca o șoaptă: ”Iar eu în lumea mea mă simt nemuritor și rece…” M-am uitat în jur, și parcă priveam totul de sus, dintr-un fel de cer inventat atunci și acolo. Mă uitam la oamenii din lumea de sub mine, ca și cum ar fi fost departe, departe: ”Iar eu în lumea mea mă simt nemuritor și rece…”. Am tras aer în piept și mi-am spus, din nou, pentru ultima dată: ”Nu o să fug!”

După miezul nopții, toți s-au dus la culcare, în afară de mine, Sebi și Maria, stând toți trei lângă foc, tăcând. Apoi, Maria mi-a arătat cerul plin de stele. Și a fost prea mult.

”Azi e ziua mea de naștere. Vreau să fiu doar eu cu mine însumi…”

Am știut că o să fug.

Maria și Sebi m-au înțeles. Ne-am îmbrățișat în miez de noapte, în tăcere. Apoi mi-am strâns cortul, la grămadă, l-am târât după mine până la mașină, l-am aruncat în portbagaj, și am dispărut, ca și cum nici n-aș fi fost.

Un suflet sălbatic, neîmblânzit, nu poate suporta cușca, sub orice formă ar fi, indiferent cât de aurite i-ar fi gratiile. Și chiar dacă rațiunea ar fi fost mai presus de emoții (ceea ce e imposibil pentru cei neîmblânziți) și aș fi rămas, n-aș fi fost eu. Și dacă n-aș fi fost eu, n-ar mai fi fost nimic sincer. Așa că am fugit. Nu mi-a păsat ce or să gândească ceilalți despre mine. Nu am putut să fiu altfel decât eu, cel adevărat, cel neîmblânzit, cel pentru care fuga nu e renunțare, ci felul sincer de a-și asculta sufletul, dincolo de cuvinte, reguli ori canoane sociale!

Am fugit, urmându-mi sufletul, în miez de noapte. Apoi m-am întâlnit cu căprioara, o ființă atât de delicată, ca un fel de mesaj, de la suflet neîmblânzit, la suflet neîmblânzit: ”Liniștește-te… Ia-te după bătăile inimii… Le simți? Ăsta ești tu, cel adevărat…”

Când căprioara a dispărut și am rămas singur în noapte, așezat pe iarba udă de la margine de drum, am simțit liniștea așezându-mi-se peste simțuri, ca o ploaie caldă de vară.


Susţine
   DONEAZà  
contribuind la promovarea unui altfel de jurnalism!
Orice sumă contează!

Mihai Calin Paval
RO53INGB0000999901462814
ING Bank

Asociaţia Reporter pur şi simplu
CIF: 27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank

Credem, sincer, că se poate face
jurnalism fără circ mediatic, de oricare ar fi acesta.
Un jurnalism care să promoveze frumosul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *