Am acceptat invitația să particip la un stagiu de practică la Muzeul din Zalău, denumit ”Digitalizarea patrimoniului muzeal”, pentru oamenii de acolo. Acolo, între și dincolo de zidurile a ceea ce se cheamă ”muzeu”, există un nucleu de oameni faini, cu care ai întotdeauna ce și despre ce să vorbești. De asta am acceptat invitația. E drept, m-am gândit că s-ar putea să nu prea participe dintre jurnaliștii invitați, așa că să mă duc măcar eu. Dar principalul motiv a fost ăsta: pentru oamenii faini de acolo, cărora nu prea pot să le spun ”nu”.
Totuși, despre ce a fost vorba? Așa, grosso modo, despre fotogrammetrie, despre bazele teoretice și practice ale scanărilor fotogrammetrice aplicate în studiul de documentare digitală a patrimoniului muzeal. Sau, mai pe șleau, despre cum să construiești o expoziție virtuală cu obiectele de patrimoniu modelate 3D.
Acuma, pentru că foarte puțină lume știe, Muzeul din Zalău e primul care a adus realitatea virtuală în fața publicului, în ceea ce privește patrimoniul. Așa că, da, ceea ce se întâmplă la muzeu se poate numi, fără doar și poate, pionierat. Și nu doar atât, dar Muzeul din Zalău a ajuns un exemplu pentru celelalte muzee din țară.
Legat de stagiu (care, sincer, a fost chiar fain), acesta a fost ”dirijat” de Horațiu Cociș și Adrian Paul, cei care au trasformat digitalizarea patrimoniului muzeal într-o altfel de realitate, una foarte la îndemână publicului, prin produsul finit al aplicării tehnologiilor noi în Muzeu, și anume Clio High Tech. Ce înseamnă asta? Stând comod în fotoliu, datorită tehnologiei, poți să ”vizitezi” expozițiile, ba chiar să faci mici incursiuni în timp, cum ar fi cea în Zalăul de altădată.
Digitalizarea e, clar, viitorul. Asta ar putea să nu sune așa de bine, însă foarte multe obiecte de patrimoniu doar așa mai pot fi salvate, nepăsarea transformând în ruină multe castele, conace, cetăți etc. Așa că, dacă nu vrei să rămâi un ”dinozaur” (deși nu-i nimic rău în asta, ba chiar dimpotrivă aș putea spune), trebuie să te adaptezi la noile vremuri.
Muzeul din Zalău e deschizător de drumuri, în privința asta, cea a digitalizării patrimoniului. Iar asta arată că nu contează cât de mic e orașul, cât de sărac ori fără sprijin din partea… oricui, ci contează oamenii care vor și pot face asta. Și, chiar dacă mă repet, o mai spun o dată: aici, la Muzeul din Zalău, sunt oameni faini, care mereu au idei și inițiativă. Ce putem face noi, ceilalți, pentru a-i sprijini, e să participăm la activitățile organizate de ei. Nu de alta, dar așa arătăm că ne pasă.
