Voi începe cu o mărturisire: orice spectacol înseamnă pentru mine o întâlnire cu necunoscutul dintre favorabil și nefavorabil. Plănuisem să duc spectacolul „Cei Care Tac” într-un spațiu atipic, diferit de ceea ce știm că este o scenă clasică. Aveam emoții nu pentru că nu s-ar fi putut realiza planul de a duce spectacolul „Cei Care Tac” într-un spațiu atipic, ci pentru că, de când a fost conceput, Proiectul CORBU funcționează ca o entitate de sine stătătoare și a dobândit în timp această capacitate de a-și alege oamenii care să facă parte din ceea ce reprezintă organismul acestui proiect, precum și spațiul în care se poate manifesta la capacitatea lui optimă.
Dragă prietene, știu că ești departe de ceea ce se întâmplă în galaxia noastră dar, crede-mă, și aici există ceea ce mulți nu înțeleg. Acel organ numit Înțelegere, care la voi s-a dezvoltat printr-un salt cuantic, la noi se află în stare de embrion. Nefavorabil este că la cei mai mulți înțelegerea rămâne la nivel de embrion. Favorabil este că descoperim, folosind un proces calitativ de selecție, semne pentru o posibilă dezvoltare a acestui organ. Rezultatele experimentului nostru au dus la concluzia că cea mai ușoară formă de a ajuta un organ în stare embrionară să se dezvolte este sunetul. Una dintre cele mai ciudate remarci este că pământenii nu pot să perceapă sunetul trasând punți de legătură între muzică, literatură, performance, act scenic, concept etc. La ei muzica se numește concert, spectacolul se numește teatru, poezia se numește stand-up, lectura se numește „nu am timp”. Lista poate continua, dar mă bazez pe inteligența ta cuantică și mă voi scuti pe mine de a intra într-un proces de enumerare aberantă. Înainte de a trece la ceea ce au cu adevărat profund pământenii, îți mărturisesc faptul că aici identificarea cu acțiunea pe care o faci sau cu domeniul de care ești interesat este un soi de recunoaștere a ceea ce consideră ei că semnifică rolultău pe pământ. Stranii creaturi pentru care funcția decide stadiul la care te afli într-un spațiu-timp determinat. Am făcut un exercițiu și mi-am luat funcția de înger păzitor. Sunt oameni cu semi-conștiința activă care mă recunosc, sunt alți oameni în proces de dezvoltare activă care mă neagă și sunt oameni cărora pur și simplu nu le pasă. Parcursul meu este un slalom printre priviri nedumerite. A-ți lăsa umbra să se manifeste devine incomod pentru pământeni. Nu au organul numit Înțelegere dezvoltat.
Dragă prietene, nu mă înțelege greșit, am aruncat de 3 ori în aer moneda și am întrebat universul dacă pe 4 octombrie 2021 spațiul ales este cel potrivit. De 3 ori da, a venit răspunsul rostogolindu-se în aerca un foc interior stins de apele tulburi ale vremurilor în care ne aflăm. Am ales o pivniță culturală, ce alt loc găsești a fi mai potrivit pentru Cei Care Tac sunetul? Imaginează-ți, dragă prietene, două uși mari din lemn. Ușile se deschid, tu ești în fața lor și deodată apar scările care coboară în ceea ce intelectualii ar numi infernul lui Dante. Îți faci curaj, intri și observi că spațiul subteran este Pivnița Culturală Wesselenyi. Te rog să nu scapi din vedere că urmează să-ți povestesc despre un proiect colosal numit Proiectul CORBU. Spectacolul ce urmează să aibă loc în spațiul despre care-ți vorbesc se numește „Cei Care Tac” și este dedicat memoriei lui Florian Pittiș. Artă pentru artă, îți imaginezi că pământenii pot să facă așa ceva? Îți fac o mărturisire: aici pe Pământ sunt artiști care au un simț aparte al spațiului. Când am coborât în Pivnița culturală am observat absența scenei, acel spațiu intermediar care nu este nici sub nivelul publicului, nici deasupra lui. Un locaș de stat cu capul în mâini, în mijlocul sufletului. Nu era ca-n Iona, știu că-ți place Iona, era ca-n infernul lui Dante. Atunci violonistul, liderul proiectului CORBU, a venit cu ideea: „Dacă facem din mese patru scene așezate în mijlocul pivniției astfel încât noi muzicienii să stăm față în față, în formă de cruce, iar publicul să fie așezat de o parte și de alta a scenei?”Zis și făcut.
Orice spectacol începe cu pregătirea spațiului, așezarea mobilierului sonor pe cele 4 scene – fiecare scenă este compusă din câte 2 mese mari de lemn masiv, în total 8 mese care formează 4 scene așezate față în față, în formă de cruce. Acum, dragă prietene, imaginează-ți că te afli în fața a două uși mari, din lemn masiv, ușile se deschid, cobori câteva scări și ajungi în pivniță. Te oprești și privești: de o parte și de alta a pivniței se află mese cu bănci din lemn masiv, aici urmează să se așeze o parte din public; îți faci curaj și înaintezi, ajungi spre mijlocul pivniței și te oprești: în fața ta apar 4 scene așezate în formă de cruce. Pentru a trece dincolo o poți face prin spațiul dintre cele 4 scene, calci timid printre cabluri și treci dincolo; acolo observi de o parte și de cealaltă alte rânduri de mese și bănci din lemn masiv, unde urmează să se așeze cealaltă parte din public. Și mai în spate, un cuptor imens, din cărămidă, în care arde focul. Te oprești și îți îndrepți privirea spre tavanul arcuit al pivniței. Acolo observi, spre marea ta mirare, cum neuroni de diferite mărimi și culori sunt proiectați în substanța cărămizilor. Îți alegi locul și aștepți să înceapă spectacolul muzical „Cei Care Tac”.
Dragă prietene, dificultatea pe care o întâmpin acum este să surprind în cuvinte o trăire pe care o poți experimenta doar în carne și oase; mă bazez, desigur, pe imaginația ta de care ai nevoie ca să înțelegi trăirea pe care vreau să ți-o transmit. Nu pot să-ți ascund că aș putea să exprim totul printr-o teoremă poetică de-a lui BN, dar mă tem că nu voi fi înțeleasă. Urc așadar la nivelul tău și îți șoptesc ție așa cum mi-aș dori să le șoptesc pământenilor tot ce aș avea de spus despre spectacolul muzical „Cei Care Tac”: Necunoscutul însuflețește cunoașterea. Fii pregătit!
Profeția spune că Zeul Osândit, Zeul cu un singur ochi care colindă lumea, singurul de la Neris încoace pășește în carne și oase pe pământ. Acest Zeu este Haiganu. Pe Haiganu îl descoperi în spectacolul „Cei Care Tac”, el incită la controversă, la revoltă, la liniște interioară, el este prezent prin fluviul șoaptelor, prin furia oarbă, prin tăcerea zeilor, el se manifestă prin acel necunoscut care însuflețește cunoașterea.
„Cei Care Tac” nu este un spectacol previzibil, nu satisface așteptările ascultătorului, ci îl pune în permanență față în față cu propriile-i limite. Oricine pătrunde în spațiul în care „Cei Care Tac” se manifestă este inițiat printr-o „Dezleganie”, pregătit pentru conflictul interior prin „Dincolo destâncă”,„Tictac”,„Bivolița”,„Se-ntâmplărău”, „Colțiiunui Demon” șiaruncatîncatharsis prin „Uită-te-n sus.”
„Cei Care Tac” este urma scriiturii manifestată prin sunet. „Cei Care Tac” este punerea față către față a muzicianului cu publicul ales. „Cei Care Tac” este o zonă de non-rezistență, un spațiu al incertitudinii, un hieros gamos al lumii celeste cu lumea subterană. „Cei Care Tac” este geneza incertitudinii manifestată prin sunet.
Spectacolul muzical „Cei Care Tac”. In memoriam Florian Pittiș, 4 octombrie 2021/ Pivnița culturală Wesselenyi, Grădina Botanică Jibou
Concept și regie: Luiza Matilda Mitu/ Sergiu Corbu Boldor
Muzică și versuri: Sergiu Corbu Boldor
Versurile piesei „Dincolo de stâncă” sunt semnate de Marian Coman și sunt extrase din romanul „Haiganu.Furiaoarbă”. Celelalte texte sunt adaptări de Sergiu Corbu Boldor inspirate din trilogia „Haiganu” și din volumul „Omulețul din perete și alte povestiri fantastice”.
Cast: Sergiu CorbuBoldor: vioară, voce, act scenic, sintetizator// Sebastian Arvai: tobe, backing vocals, sintetizator// RăzvanMeseșan: saxofon, backing vocals, sintetizator// AlexandruSabou: chitarăelectrică, backing vocals, sintetizator.
Fotografii: Răzvan Avram
Producție: CORBU http://panacorbului.ro/
