Videoclip postat pe youtube: un tată își învață copilul de vreo trei, patru ani să lovească mingea de baseball. Îi așază mingea pe un suport, apoi îi spune să se balanseze și să lovească mingea cu bâta, dar: ”Remember, keep your eye on the ball”. Ăla micuț, cu bâta în mână, se oprește o secundă, apoi se apleacă și își așază un ochi pe minge. La propriu. De ce? Fii cu ochii, cu privirea, pe minge, ori fii atent la minge, asta inseamnă în traducere artistică keep your eye on the ball. Dar dacă o iei exact cum spun cuvintele, înseamnă să ții un ochi pe minge. Și cum în lumea lui de copil, încrederea în ceea ce-i spune tatăl lui e totală, neexistând loc de interpretare, face ceea ce i se spune, într-o pornire naivă atât de nevinovată și de drăgălașă că singura reacție pe care poți să o ai (la fel cum a avut-o și tatăl lui) e să îl iei pe copil, ușor, în brațe, atent să nu-i tulburi inocența. O inocență pe care oamenii o pierd foarte repede, iar încrederea, sinceritatea lasă locul interpretărilor, răstălmăcirilor și traducerilor 100% subiective, ca un impuls de moment al celui care a schimbat sinceritatea – ultima fărâmă rămasă din naivitatea primordială -, pe ecuații raționale care, de cele mai multe ori, nu au,culmea, nimic rațional.
Să fii inocent în lumea asta te transformă, clar, într-o țintă în mișcare, iar dacă mai și spui, pe față: ”ăsta sînt eu”, ăstea trei cuvinte vor fi interpretate, răstălmăcite și traduse până când sinceritatea va deveni, pentru tine, cel sincer, un stigmat. Urmarea: persona non grata.
Sîntem, din nou, pioni pe tabla de vot. Ce legătură are asta cu ”keep your eye on the ball?” Dacă e să privești din punct de vedere al inocenței, nimic. Dacă e să privești din punct de vedere al încrederii în ceea ce ți se spune, nimic. Dacă e, însă, să privești din punct de vedere a ceea ce vor cei care îți cer votul, înseamnă o direcție, un impuls, un brânci nu numai la nivel subliminal, ci de-a dreptul, chiar agresiv, într-o pornire disperată a unora care, dacă nu pot să te convingă să votezi cum vor ei, atunci încearcă să te oblige cumva, aruncând cu atât de mult noroi în jur, încât să te facă să asculți ”îndemnul”, doar ca să scapi de noroiul puturos care a ajuns să te înconjoare.
Acuma, istoria, cea a vieții, nu cea scrisă, că aia e, întotdeauna, interpretată de cei care scriu în cărțile de istorie, ne-a învățat că reclama (cu cât mai agresivă, cu atât mai mult) se face unui produs de slabă calitate, pe care, de la sine, nu l-ar cumpăra nimeni, ori l-ar cumpăra mult prea puțini față de nevoile vânzătorului. Și atunci, reclama vine tocmai ca să nu lase loc de interpretare, și ți se repetă atât de mult ”keep your eye on the ball”, până când pierzi sensul cuvintelor și te conformezi ca atare. Atâta tot că, spre deosebire de inocența copilului din videoclip, a-ți pune, la propriu, un ochi pe minge, la îndemnul omniprezent, chiar agresiv al celor care îți cer votul, aici e vorba de depersonalizare, de spiritul de turmă și de nevoia de a arăta că, dacă votezi într-un fel, clar, ești mai deștept decât ceilalți. Deci, vrei și tu să fii deștept? Votează cum îți spun eu.
Pe cine să votezi? Pe cine vrei, pe cine crezi că poate să facă ceva înspre binele celor care trăiesc aici, în țara asta. Oricum, după vorbele și zâmbetul oferit preelectoral, o să vină, inevitabil și invariabil, rânjetul satisfăcut al celui care, odată votat, nu te va lua în brațe, de drag, la fel cum l-a luat tatăl din videoclip pe fiul lui. Nu. Ci îți va lua bâta (a se traduce votul) și îți va trage una în moalele capului. Așa, fiindcă poate. Până la următoarele alegeri, când vei deveni, din nou, un pion pe tabla de vot.
Totuși, chiar și așa, dacă tu crezi că există cineva care îți merită votul, du-te și votează. Dacă nu mergi, după ce s-a votat, să taci. Pentru că a înjura și a-i face pe alții proști, doar pentru că nu au aceleași opțiuni politice ca și tine, nu e un drept democratic, ci o deprindere de cocalar, de om prost, un simplu impotent social.
