La Foieni, în colonia lăstunilor de mal. Păsări de tot felul

Când se întorc, valuri-valuri, la cuiburile săpate în râpa nisipoasă, cu un nisip foarte fin, sutele de lăstuni de mal par un roi uriaș de insecte, zborul lor haotic fiind aproape hipnotic. Se duc fiecare la cuibul lor, apoi, după ce își hrănesc puii, își iau zborul atât de rapid, că aproape nu-i vezi. Urmează câteva minute de liniște, ca și cum nici măcar n-ar fi fost acolo, apoi valurile de lăstuni se întorc la fel de haotic, într-un ciclu perpetuu care le guvernează existența. Iar asta pentru că lăstunii de mal se hrănesc cu insecte pe care le vânează din zbor. Preferă țânțarii și alte insecte mici, deși câteodată vânează libelule aproape cât ei de mari. Adesea stau pe ramuri sau sârme, de unde urmăresc prada. Este o specie monogamă, care cuibărește în colonii masive, care ajung până la 600-700 de cuiburi.

Inițial am crezut că sunt rândunici, și, de fapt, chiar fac parte din familia hirundinidelor, fiind cea mai mică specie de rândunele din Europa. Aici, la Foieni, la margine de țară, stau din aprilie, până în august, septembrie, când migrează, pe distanțe foarte lungi, către zonele calde din Africa.

”Bine ați venit în Ungaria”, mi-a apărut un mesaj pe telefon, atunci când am ajuns acolo, pe un drum de țară, însă nu așa cum sunt mai toate drumurile de țară. Aici, la capăt de țară (doar pentru oameni, pentru restul ființelor lumea este una a tuturor), lângă Foieni (Mezofény, Fiend), în județul Satu-Mare, drumurile care străbat pșunea marginită de păduri sunt din nisip. Și nu de oricare, ci un nisip atât de fin, de parcă ai fi pe litoral.

Am dat să mă așez în fața râpei, să privesc spectacolul lăstunilor în zbor, însă m-am oprit la jumătatea distanței, când am observat mușuroiul plin cu frunici pe care era să mă așez. M-am ridicat din genuflexiunea oprită deasupra mușuroiului și m-am așezat în fața malului de pământ, la vreo 2 metri de mușuroi, cu ochii la spectacolul aerian acrobatic care se desfășura în fața mea. Valurile aproape hipnotice ale lăstunilor de mal sunt însoțite de sunetele ascuțite, scurte, scoase de sutele de păsări, și ai impresia că ești într-o altfel de lume, una a păsărilor.

M-am apropiat de mal, ba chiar m-am cățărat pe malul nisipos, să văd mai de aproape cuiburile săpate în nisip. Galeriile săpate sunt adânci, de câteva zeci de centimetri, așa că n-am reușit să văd cuibul. Și, să fiu sincer, nici nu am insistat prea mult, ca să nu deranjez locul și să nu stresez puii. Plus că valurile haotice ale micilor păsări și-au făcut apariția, așa că m-am așezat pe iarbă, urmărind spectacolul aerian.  

După vreo 2 minute, atât cât a durat valul, mi-am dat seama că m-am așezat fix pe mușuroiul pe care-l evitasem cu ceva timp mai înainte. Zeci de furnici erau peste tot  pe mine: pe tricou, sub tricou, pe pantaloni, în pantaloni. M-am scuturat ușor, să nu stresez frunicile, apoi mi-am luat geanta cu aparatul foto și am plecat către pădurea aflată aproape de locul unde eram. Evident, câteva furnici au rămas pe post de călători clandestini, și nu oriunde, ci în chiloți. Așa că următoarele 2, 3 minute de mers prin iarbă s-au transformat într-un fel de dans ritmic de dat din fund, în încercarea de a mă scutura de furnicile curioase. Într-un final, am scăpat de furnici, și atunci mi-am dat seama că din zecile de furnici care s-au cățărat pe mine, niciuna nu m-a mușcat. E drept, gâdilăturile din zonele mai sensibile au fost la fel de eficiente ca niște mușcături, dovadă fiind dansul improvizat care m-a însoțit până la mașină.

E un mic paradis al păsărilor aici, de la lăstunii de mal, la berze, ulii, pupeze și multe alte specii, toate se simt în largul lor, nefiind deranjate de puținii oameni care ajung în zonă.

Zona e una frumoasă și liniștită, cu o pădurea tânără care mărginește pășunea. Acum, când salcâmul e peste tot, zumzetul albinelor creează un fundal muzical puternic, și ai impresia că sunt chiar deasupra ta, iar asta face ca o drumeție prin pădure să fie ”altfel”. Lângă pădure există un lac, chiar lângă plantația de afine, iar caii care pasc liberi dincolo de gard, și care se apropie prietenoși atunci când te văd, sunt superbi.