„Maestru şi discipol”, în limba română, dar, mai ales, în limba maghiară

szabo_vilmos_eperjesi_noemi__2_E ora 14.00, oră la care trebuia să aibă loc vernisajul expoziției de grafică „Maestru şi discipol”, realizată din lucrări ale artiştilor plastici Szabó Vilmos şi Eperjesi Noémi. Cei câțiva oameni prezenți acolo așteptau să apară “gazdele”, pregătiți cu buchete de flori. La ora 14.15, aceiași oameni, aceleași buchete de flori, dincolo de ușa pe care scrie “Ars Gratia Artis”. După încă vreo 10 minute, aceiași oameni, dar deja contrariați și întrebători, apoi, după un minut, două, li se aduce la cunoștință cum că evenimentul s-a decalat puțin, grupurile de elevi cu profesorii însoțitori care urmau să vină la vernisaj mai întârzie, așa că 14.00 o să devină 15.00. E bine și așa, mai ales că logo-ul de pe ușă – “Ars Gratia Artis”, adică artă de dragul artei, nu lasă loc de comentarii.

Două săli, doi autori, două prezentări

În sala din stânga, lucrările maestrului, realizate în guașa (gouache), o tehnică de pictură bazată pe culori de apă, o varietate de tempera, dar care, spre deosebire de tempera obișnuită, rămâne aproape la fel de saturată cromatic. Dintre lucrări, autoportretul artistului plastic Szabó Vilmos îți atrage privirea, mai ales prin prisma simbolisticii lucrării propriu-zise, care lasă loc imaginației fiecăruia să-și creeze propria concepție despre ce vrea să însemne pictura respectivă. Pe peretele opus, pasteluri realizate cu cretă pe carton, tehnică pe care Szabó Vilmos a folosit-o aproape în exclusivitate din 1993, până în 2009, aproape toate lucrările fiind în același format de 50/70 cm.

Szabó Attila, gazda evenimentului, ar mai fi avut multe de spus, ca de obicei, dar, de data asta, și-a încheiat alocuțiunea fortuit: “Îmi pare foarte rău, dar grupul care tocmai a intrat e din Ungaria, așa că trebuie să fac prezentarea în limba maghiară.”

szabo_vilmos_eperjesi_noemi__5_Cu o oră și ceva întârziere, în sala de expoziție și-au făcut apariția grupurile de elevi și profesori care au făcut ca evenimentul să fie înceapă la o cu totul altă oră decât a fost stabilit. Iar prezentarea vernisajului a luat-o de la început, mult mai amplu și nu în limba română, ci în limba maghiară, pentru că cei din public, numeros, de altfel, au fost toți din Ungaria, astfel că limba de prezentare a evenimentului a fost cea maghiară. Ca urmare, despre lucrările discipolului Eperjesi Noémi, aflate în sala din dreapta, au aflat doar oaspeții din Ungaria, care au apărut mai târziu cu o oră, dar, totuși, mai repede cu câteva minute pentru cei vorbitori de limba română. Fără supărare, însă, important e ca lucrările artiștilor plastici sălăjeni să fie cunoscute de cât mai multă lume, indiferent din ce parte a lumii sînt. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine. Până la urmă, ăsta e rostul artei, să fie împărtășită publicului larg, indiferent de limba vorbită.


Leave a Reply

Your email address will not be published.