Mike Godoroja & The Blue Spirit înseamnă muzică. Nu interpretare, ci muzică, pentru că una e să fii interpret ori instrumentist, și alta e să fii muzician. Oamenii ăștia au arătat, în superbul concert de la Șimleu Silvaniei, din cadrul Bathory Fest, ce înseamnă să fii muzician. Nu au contat nici ploaia, nici frigul, nici publicul puțin, mult prea puțin, care s-a strâns în fața scenei unde muzica adevărată a fost acel Blue Spirit care a însuflețit cetatea Bathory, pentru vreo două ore (cine să mai țină cont de timp când muzica a fost tot ceea ce a contat, atunci și acolo).
E drept, muzica lui Mike Godoroja & The Blue Spirit e una de nișă, și ca orice lucru de genul ăsta, nu o să adune niciodată un public larg, muzica de masă fiind cea care face legea. Și cu atât mai mult prezența lor pe scena din Șimleu e și mai mult de apreciat, ca un fel de lecție de educație muzicală, culturală.
Pe Mike Godoroja îl știe toată lumea… (erată: toată lumea care ascultă muzică adevărată) încă de acum mulți ani, când împreună cu Florian Lungu, realiza emisiunea ”Unora le place jazz-ul”, o emisiune despre muzică. Muzică, dacă știi ce vreau să spun. Nu ”Toată lumea mâinile în aer! Să ne simtem bine! Să facem gălăgie!”, sloganuri repetate și rumegate la nesfârșit în ”marile festivaluri” atât de la modă la români, și nu numai, festivaluri-chef în aer liber care promovează orice, numai muzică nu. Festivaluri care promovează subcultura.
”Acuma, nici nu ai la ce să te aștepți, nu numai în Șimleu, dar în orice oraș mai mic, să existe o cultură pentru muzica de genul ăsta”, mi-a spus Marius Bob, solist și chitarist la „Old Beat Band”, stând lângă el, la masă, în timp ce vorbeam despre evenimentul muzical care tocmai a avut loc , recte concertul, superbul concert al lui Mike Godoroja & The Blue Spirit. Tot spun superb, dar e absolut justificat, și mi-am tot repetat asta atât în timpul concertului, cât și după, când părăseam curtea cetății unde, pentru vreo două ore, muzica adevărată a fost la ea acasă. Însă, mă gândesc, toate au un început, și, cu încăpățânarea și perseverența de a promova muzica de calitate, în detrimentul celei comerciale ”Să ne simtem bine!”, publicul prezent la concerte de genul ăsta va fi din ce în ce mai numeros.
Un artist adevărat cântă la fel fie că e vorba despre o sală arhiplină, cu mii de oameni, fie că e vorba despre câteva zeci de persoane strânse în ploaie și frig, în fața scenei din Șimleu, acolo unde piese de pe albumele mai vechi s-au împletit cu piese de pe ultimul album al trupei – ”Născut în România” -, și cu piese ale trupei britanice Led Zeppelin (a cărei influență e prezentă în muzica lui Mike), cea mai bună trupă înființată vreodată, după cum a spus Mike Godoroja ( la care aș adăuga, fără posibilitatea de a greși, Dream Theater).
Piesele trupei au toate un mesaj, și toate sînt construite, ca atare, în jurul mesajului, muzica adaptându-se după mesajul versurilor. Însă piesele ”cele mai…” ale concertului de la Șimleu, evident, strict subiectiv, au fost ”Frate Soare Soră Lună”(piesa de rezistență a concertului) și ”Caii din Pădurea Letea” – de pe albumul ”Hippie cu Diamante” (2013), și ”Blues-ul sufletului meu zbuciumat”, piese muzicale care combină, fac o fuziune interesantă și de calitate între blues, jazz-rock și rock progresiv, un rock progresiv pe care l-am tot regăsit în timpul concertului. Plus, cireasa de pe tort, Gallows Pole a trupei Led Zeppelin. Și punctul culminat al concertului, din punct de vedere instrumental, improvizațiile care au lăsat ”la liber” imaginația și talentul membrilor trupei, momente în care l-am regăsit pe Jordan Rudess și ale lui magnifice prestații din cadrul concertelor Dream Theater în clăparul Dorian Pîrvu, cel care a combinat muzica clasică, blues-ul și rock-ul progresiv într-un mod superb.
Și pentru că întotdeauna există un moment în timpul unui concert în care se remarcă membrii trupei, atât prin interpretare instrumentală, dar și vocală, acest moment a fost ”Frate Soare Soră Lună” – piesa de rezistență a concertului, atunci când muzicienii (și, fără a încerca să fiu echidistant, ci fiind obiectiv, toți au avut o prestație de excepție) au dus muzica acolo, sus, la cel mai înalt nivel, lăsând rock-ul progresiv să umple curtea cetății din Șimleu, iar cei care nu au fost la concert au pierdut o seară muzicală de cea mai bună calitate (de altfel, dacă e să vorbim despre prestațiile celor care au cântat la diferitele Zile ale orașelor ori festivaluri locale, doar concertul Uriah Heep, de la Zalău, de acum mulți ani, a fost pe același calapod muzical, evident Uriah Heep fiind, clar, în topul concertelor sălăjene).
Mike Godoroja & The Blue Spirit:
MIKE GODOROJA: voce, chitară acustică, Vocoder, laser harp, inspirație;
VALI VATUIU : tobe DW Collectors Special Edition, Percuție, Sampler, Daiko JAPAN drums, “clopote vaca”, “matura de frunze”;
CĂLIN GRIGORIU: chitară electrică,Bouzouki, banjo, mandolină, chitară clasică, harp guitar, Moog Slim Phatty, keyboards;
ALIN PĂUN : chitare electrice, Gibson Les Paul 1973 model Jimmy Page, Gibson Lucille model B.B.King, Fender Stratocaster, Fender Telecaster model Dragon Jimmy Page, chitară acustică Ovation dublu grif 6 și 12 corzi, chitară Dobro, Bouzouki, Banjo, Dulcimer, Hub Cup guitar, Ciggar Box guitar, mandolin, Harp guitar, Hurdy-gurdy, Sitar;
TIBI DUȚU : chitară bas, contrabas, voce;
DORIAN PÎRVU : orgă Hammond+Leslie 122, orgă Vox Continental, orgă Farfisa, Hohner clavinet D6, pian Fender Rhodes, pian acustic, Sintetizatoare Moog Minimoog Voyager, Korg MS20+MS 2000, Arp Odyssey, Mellotron M4000, DSI Prophet 6, DSI Oberheim OB6, Vermona Syntesizor, Wheel Harp, Harmonium, Morphwiz video syntesizer, Washboard, Clavia Nord Electro 5D 73.
