Știți cum e o discuție cu Mircea? Ca atunci când, la începutul filmării unei secvențe de film, regizorul spune: Acțiune! Și asta e tot. De acolo înainte povestea se scrie singură. Iar asta pentru că Mircea Groza e un om extraordinar, un povestitor autentic, ale cărui povestiri sînt pline de farmec. Iar atunci când vorbește despre tot ceea ce înseamnă a găti, a face de mâncare, la el asta se transformă într-un fel de artă – arta de a pune povestea în blid.
I-am spus în timpul emisiunii că el este o comoară. A zâmbit oarecum încurcat, bunul lui simț făcând casă bună cu modestia. Dar nu una de fațadă, ci una autentică. Da, Mircea este o comoară, una nu doar a Sălajului. Dar pentru că trăim aici, în Sălaj, în Țara Silvaniei, e, în primul rând, ”al nostru”. Eu, dacă aș fi cel care conduce județul, i-aș oferi un loc de cinste lui Mircea, pe viață, sprijinindu-l și recompensându-l așa cum merită. Iar asta pentru că omul ăsta extraordinar promovează județul mai mult decât ar putea-o face orice firmă plătită cu bani grei. Da, ceea ce face el nu vujește, nu se-mbucă cu direcția în care a luat-o lumea, recte globalizarea. Și aici nu e vorba doar despre arta de a așeza povestea în blid, de a găti mâncăruri tradiționale așa cum nu o mai face nimeni altul. Și cu atât mai mult ar trebui prețuit și tratat ca atare, că ne mai întinde o mână de ajutor în a nu ne pierde identitatea în nebunia picajului în cap al unei lumi care vrea uniformizare, care ne vrea niște simpli roboței cu înfățișare umană.
Aprecierea pentru activitatea gastronomică a lui Mircea Groza e una la nivel național. Și pe bună dreptate, omul ăsta extraordinar strângând sute, ba chiar mii de rețete tradiționale, pe care le-a și pus în practică, gătind la foarte multele evenimente la care a participat. Dar nu oricum, ci păstrând povestea de început al fiecărui fel de mâncare pe care l-a ”cules” și l-a pus deoparte, ca să ne rămână și nouă, celorlalți.
Mircea este un om fain. Și, prin tot ce face el, un păstrător al tradițiilor cum altul nu-i. Noi, ceilalți, nu putem decât să ne bucurăm că îl avem. Și dacă tot îl avem, să îl prețuim ca atare. Pentru că el și alții asemenea lui (din fericire încă mai există) fac lumea asta să fie un pic mai frumoasă.
Am vrut să îi pun multe întrebări. Însă, după ce a început să vorbească am devenit un simplu spectator. Asta nu pentru că mi-aș fi uitat întrebările, dar după ce începe Mircea să vorbească, nu îți prea vine să întrerupi povestea, ca să nu pierzi nimic din ce spune. L-au întrerupt camerele video, care se opresc după 30 de minute, ori când se descarcă, brusc, acumulatorii, și ei vechi. Asta așa, ca detaliu tehnic. Mircea, în schimb, a spus că de asta s-au oprit camerele, fiindcă au fost uimite de discuția noastră. Poți să nu-i dai dreptate?
Uitați-vă la emisiune. Ascultați-l pe Mircea, ce și cum spune. Și o să ziceți, fără doar și poate: Da, ai dreptate, Mircea este un om extraordinar.
…….
Această ediție a emisiunii a fost găzduită de Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, în Sala târgului. Mulțumim de găzduire!
Și, din nou, trebuie să menționez, pentru că merită: emisiunea apare cu sprijinul CentoGroup.
Dacă vreți să fiți și voi sponsori, dați un semn. Datele de contact le găsiți pe https://reporterpursisimplu.ro/contact/
