Când e vorba de treburi casnice, sau, mai pe șleau, de făcut curățenie în casă, nu mă prea dau în vânt. Nu că aș fi leneș sau ceva de genul (că nu-s), dar am întotdeauna variante mult mai plăcute de petrecut vremea. Cum ar fi, de exemplu, mersul pe coclauri, care e nelipsit la sfârșit de săptămână. Oricum, azi am spălat geamurile (poate și pentru că ploua). Și ca de obicei când fac ceva ce nu necesită prea multă atenție, evadez în și printre gânduri.
Evadările ăstea interioare sînt, întotdeauna, atât de ”acolo”, încât realitatea se estompează, iar cealaltă realitate, cea inventată și creată de născocirile gândurilor, mă transpune într-o altă lume. O lume unde libertatea de exprimare nu e una care să se muleze pe ”politically correct” (sau corectitudine politică, în limba română, un rahat de clișeu, de altfel, născut din metalitatea de turmă contemporană), ci chiar e libertate de exprimare. Așa că le dau drumul gândurilor să se ducă în ce direcție vor.
Deci, spălare de geamuri, la etajul unu al blocului:
– Nu mai există nuanțe. Nici de culori, nici de gândire, nici de alegere. Ori e albă ori e neagră. Sau, ”dacă nu ești de-al nostru, clar ești împotriva noastră”. Dacă nu mergi încotro duce curentul și, mai ales, în ritmul impus, dracu te ia. Că sigur ești prost, needucat, analfabet funcțional, asistat social și alte din ăstea care se spun cu un rictus de aroganță și scârbă în colțul gurii celor ”așa cum trebuie”.
– Într-o confruntare (politică, socială, ba chiar și în cazul unui război), doar o parte manipulează și denaturează realitatea. Cealaltă e imaculată, virgină într-ale spusului neadevărurilor, și, ca atare, trebuie aplaudată la scenă deschisă. Sau la vedere online.
– Odată ce oamenii și-au pus masca pe față, paradoxal, și-au dat jos masca. Iar lumea s-a relevat așa cum e: intolerantă, egoistă, ipocrită, cu un atât de dezvoltat cult al personalității, încât nimic altceva nu contează în afară de a-și satisface vanitatea.
– Am văzut mulți postând despre cum trebuie să susținem cultura, oftând la vedere, atunci când e de băgat capul în poză. La evenimentele culturale, însă, nu i-am văzut niciodată.
– Binele se face doar la vedere. Altfel nu e rentabil să faci bine. Așa că dacă spui că binele se face în liniște, că altfel e teatru ieftin, sigur nu știi ce vorbești.
– Există două tipuri de corupți: unii răi (ai lor) și alții buni (ai noștri).
– Azi nu mai mergi la serviciu, mergi la job. Și nu mai ai sarcini de făcut, ci task-uri.
– Între un bărbat puternic, inteligent, tandru, sincer și alte asemenea ”defecte”și un mascul vai de capul lui, dar care știe să folosească cuvintele mieroase, femeia o să-l aleagă (aproape întotdeauna) pe masculul care știe să dea din gură. Le-am întrebat pe multe de ce fac asta. Nici ele nu știu de ce. Deși știu că masculul ăla e fix-pix, totuși, curtatul social e tot ceea ce contează. Iubire? Ce e aia? Doar masculul i-a dat de înțeles că ”mamă, ce-o să-i facă!”. De obicei, mai nimic.
– Unele mame tinere le dau lecții despre cum se cresc copiii mamelor-azi-pensionare, explicându-le ce greșit au crescut ele copiii. Că degeaba zic ele că pe vremuri era mai greu de crescut copii, fiindcă nu-i adevărat. Azi e mult mai greu, că trebuie să mergi la sală, la cosmetică, la cumpărături, plus să postezi tot timpul câte ceva pe internet, să ții pasul cu lumea. În cazul lor se dă un simplu exercițiu: să își imagineze că nu s-au inventat pamperșii (sau scutecele, pe românește).
