Situat în inima județului Sălaj, la doar 35 de kilometri de Zalău, pe cursul superior al râului Barcău, Nușfalău, cunoscut în maghiară ca Szilágynagyfalu, își dezvăluie secretele istoriei într-un peisaj pitoresc la o altitudine de 215 metri deasupra nivelului mării. Această așezare, una dintre cele mai timpurii din perioada dinastiei regale Árpád, oferă o fereastră fascinantă către trecutul îndepărtat al regiunii.
Prima atestare documentară și donațiile regale
Prima mențiune documentară a localității datează din anul 1213, sub numele de Villa Nog, în celebrul Váradi Regestrum (Registrul din Oradea). În anul 1249, regele Béla al IV-lea a dăruit această așezare vornicului Pál din neamul Geregye, ca recunoaștere a meritelor sale. După devastatoarea invazie tătară din 1241 și distrugerea cetății de la Crasna, Nușfalău a devenit parte integrantă a domeniului cetății Valcău, rămânând astfel până în mijlocul secolului al XIV-lea.
Perioada medievală și schimbările de stăpânire
În această epocă, o parte semnificativă a domeniului, inclusiv cetatea Valcău și Zăuan, a ajuns în posesia lui Dancs, comite al comitatului (județului) Crasna. În 1372, Nușfalău devine proprietatea janitorului regal Gönyüi János, iar ulterior a fiicei sale, Anna, soția lui Losonci Dénes, marcând intrarea localității în posesia familiei Bánffy. Sub stăpânirea acestei familii, Nușfalău a devenit centrul unui vast domeniu care se întindea între Munții Plopișului și Munții Meseș.
Epoca de Aur a localității
În Evul Mediu, Nușfalău a jucat un rol crucial, fiind deseori reședința comitatului Crasna și gazda adunărilor acestuia. Familiile Széchy, Márton, Komjátszegi și Nagyfalusi s-au numărat printre posesorii săi notabili. În 1413, familia Bánffy a fondat o mănăstire din ordinul paulian și a construit o biserică parohială. În jurul anului 1470, localitatea a primit dreptul de a organiza târguri, devenind un important oraș de târg, renumit pentru piețele sale de vite.
Conacul Bánffy din Nușfalău
Primul conac al lui Bánffy Péter era o fortăreață cu patru bastioane dreptunghiulare și un șanț de apărare cu apă. În curtea interioară se găsea casa principală cu cinci camere, o pivniță cu arcade, casa servitorilor, bucătăria și cuptorul. Pe locul acestui vechi conac, Bánffy Albert a ridicat ulterior un castel etajat, construit la cumpăna dintre secolele XVIII și XIX. După ce a fost avariat de un incendiu în 1859, castelul a fost reparat și reconstruit complet în 1925, căpătând forma actuală.
Declinul și renașterea
După căderea Oradei sub dominația turcească în 1660, dezvoltarea economică a Nușfalăului a stagnat, iar populația a scăzut dramatic. Războaiele devastatoare, invaziile tătarilor și diverse conflicte au avut un impact profund asupra localității. Epidemiile și impozitele imperiale au dus la scăderea drastică a numărului de locuitori, multe gospodării devenind nelocuite.
Nușfalăul astăzi
Astăzi, Nușfalău este mai mult decât o simplă localitate; este o parte vitală a moștenirii culturale și istorice a județului Sălaj. Vizitatorii care ajung aici nu descoperă doar peisaje pitorești, ci și o moștenire multiculturală, păstrată de locuitorii săi.
