De douăzeci și ceva de ani, în România se taie pădurea la greu, și, deși s-a luat atitudine vizavi de lucrul ăsta, mare lucru nu s-a rezolvat, cei vizați strâmbând plictisiți din nas, iar autoritățile făcându-se că plouă – bineînțeles, nu degeaba. În Sălaj, teoretic, lucrurile nu stau foarte rău, totuși, pădurea se taie mult mai mult decât ar trebui, atât din pădurile retrocedate – 65.139 de hectare, cât și din cele (sau mai ales) care, încă, mai aparțin statului, în suprafață de 31.181 de hectare. În Zalău, o mare parte din pădurea de pe Meseș aparține Primăriei, adică 1550,74 hectare, administrate de Ocolul Silvic Stejarul Zalău, pădure care pare a fi sortită distrugerii și care face obiectul articolului de față.
Cândva pădure deasă
Cunosc pădurea de pe Meseș de mulți ani, am bătut cărările pădurii de foarte multe ori de-a lungul timpului, însă, de vreo zece ani încoace, pădurea dispare, în unele zone pe suprafețe mari, în altele, copacii fiind puși la pământ pe ici, pe colo. Zilele trecute, am fost din nou pe Meseș, iar zona e aproape de nerecunoscut. Drumul forestier care duce la fosta Cabană a Pionierilor e distrus în multe locuri de utilajele care lucrează acolo, iar pe margini, copacii tăiați stau grămadă. Și nu doar copacii au de suferit, ci și solul, care e brăzdat adânc de utilajele care ciopârțesc pădurea – dacă acum câțiva ani exista un singur drum forestier, care se bifurca în apropiere de Cabana Pionierilor, acum, urmele utilajelor lasă urme adânci în toată pădurea, făcând locul aproape de nerecunoscut. De la drumul forestier mi-am continuat drumul către Stâna, pe treseul turistic făcut de… nici nu mai știu câte ori, iar lucrurile stau la fel de prost. Copaci tăiați, sol distrus, despre faună, ce să mai vorbim, nici vorbă de căprioarele care, acum mulți ani, veneau până în apropierea cabanei, fără teamă, încât puteam să stau să le privesc îndeaproape. Plus „culmea Chomolungma”, care, cel puțin pentru mine și pentru cei care au aminitiri din copilărie cu zona respectivă, are o valoare sentimentală, o fâșie ceva mai înaltă de pământ, din apropierea cabanei, dar care, pentru un copil pare imensă, și care acum e ruptă pe alocuri de copacii puși la pământ și de roțile utilajelor care „răresc” pădurea.
Atenție, parchet în exploatare!
Administratorul pădurii fiind Ocolul Silvic Stejarul Zalău, am cerut niște explicații despre ceea ce se întâmplă în zonă. Răspunsurile din partea lui Stan Vasile, șeful ocolului, au venit repede și la obiect, fiind chiar pertinente și având chiar și logică, ceea ce justifică, oarecum, situația pădurii Meseș. Însă nu totul se leagă, pentru că am fost acolo și am văzut. Oricum, în răspunsurile date, mi s-a spus că nu s-a defrișat niciun hectar de pădure – când o zonă imensă este despădurită, chiar dacă lucrul acesta s-a întâmplat acum câțiva ani, iar acolo pădurea dă semne că ar vrea să renască – ci că acolo sunt tăieri care asigură regenerarea naturală a pădurii, în conformitate cu Amenajamentul Silvic, scopul acestei “răriri” fiind acela de a favoriza dezvoltarea puieților care vor asigura viitorul arboret. Posibilitatea de extras din pădurea municipiului Zalău, pentru perioada 2004-2013, așa cum mi s-a transmis, este de 38.268 mc ( 3826 mc/an), iar până în prezent s-au tăiat 24.120 mc și se estimează că se vor tăia, anul acest, încă aproximativ 1500 mc. În concluzie, în cei 10 ani de Amenajare, se vor tăia cu 22.620 mc mai puțin decât era prevăzut. În ceea ce privește lemnul tăiat, acesta se valorifică prin licitație – bușteanul, pentru industrie, iar lemnul de foc, la populație sau diverse firme sau instituții care se încălzesc cu lemn. Lemnul se vinde scos în drum auto sau fasonat la cioată, în pădure, prețurile fiind stabilite prin Hotărâre de Consiliu Local. De asemenea, pe drumul forestier s-au facut tăieri doar pentru eliminarea arborilor cu coroane foarte mari, care împiedicau uscarea drumului. Toate bune, dar până acum, de zeci de ani încoace, cum a reușit să se usuce drumul, iar acum nu mai reușește? Și cum de a devenit, brusc, important, acum, când nici vorbă de activitatea care era acum mulți ani în zonă, prin taberele școlare organizate la cabană sau alte activități existente pe atunci? Și aici nu e vorba că pun la îndoială spusele șefului de ocol, care s-a arătat dispus chiar și de a merge pe teren împreună pentru a-mi explica și alte aspecte, dar cunosc zona de prea mulți ani, iar schimbările, în rău, sunt evidente.
Una peste alta, realitatea rămâne – pădurea de pe Meseș e pusă la pământ, pădure care are, cel puțin așa știu, și rol de protecție, iar pădurile de genul ăsta nu pot fi tăiate în proporție mai mare de patru la sută. Și, ca orice lucru de acest fel în România, asta se face, în primul rând, pentru bani – iar banii, când vorbești despre silvicultură, se fac tăind pădurea – și nu de dragul naturii, chiar dacă bune intenții există la anumite persoane, așa cum ar fi, cel puțin după răspunsuri și după unele referințe legate de persoana sa, Stan Vasile, șeful Ocolului Silvic Stejarul, lucru pe care nu-l pot spune despre alți șefi ai Direcției Silvice. Dar, despre asta, altă dată.
Romania este distrusa …legal! Stiu un lucru: in viata totul se plateste mai devreme sau mai tarziu! Aceasta convingere nu o au si cei care vremelnic s-au cocotat la putere, vezi doamne, sa ne apere interesele.
Nici intr-o alta tara europeana nu s-au taiat padurile ca in Romania. De ce oare? Lacomia strica omenia si …sanatatea celor care au fost partasi la umilirea confratilor!