Parcare în locul unui teren de sport la Zalău. Atât s-a putut

Să distrugi un teren de fotbal dintre blocuri, pentru a face 28-30 de locuri de parcare arată, cât se poate de clar, cam ce înțelege administrația locală zălăuană prin „dezvoltare urbană” și „creșterea calității vieții” cetățenilor. Mai precis, arată că nu înțeleg mai nimic din nevoile unei comunități și din importanța facilitării accesului la sport pentru toți cetățenii, nu doar pentru cei care-și permit să se deplaseze și să plătească pentru mișcare în bazele sportive private.

Locuiesc de mai bine de trei ani în Zalău, aproape de zona unde se dorește desființarea acestui teren de sport și am avut suficient timp să-mi dau seama cât de prost stă Zalăul la acest capitol, comparativ cu alte orașe din România în care am avut ocazia să trăiesc sau să petrec mai mult timp. Dar multă vreme am tot sperat că lucrurile o să se schimbe, că o să se acorde mai multă atenție investițiilor în astfel de spații publice, cu efecte benefice în special asupra familiilor. Dar m-am înșelat. Orașul e sufocat de mașini și direcția de dezvoltare asumată de administrația locală apare tot mai clar ca fiind centrată pe mașini, nu pe cetățeni și nu pe ideea de a impulsiona populația să reducă mersul cu mașina și să opteze pentru mersul cu bicicleta, mersul pe jos sau folosirea transportului în comun. Nici măcar nu-i pot acuza pe cei care renunță la mersul cu bicicleta, având în vedere că în afara unor cârpeli și a unor declarații sforăitoare, nu s-a făcut mai nimic pentru ușurarea și încurajarea deplasării cu acest mijloc de transport.

Deși e plasat la poalele Meseșului, într-un cadru natural superb, deși colinele îl fac plăcut plimbărilor și ochiului, Zalăul e înspăimântător prin gradul de provincialism și înapoiere, când vine vorba de viziunea urbanistică și de direcțiile în care merge. La cum merg lucrurile, ajungi foarte repede să suspectezi că cei care se ocupă cu viziunea și direcțiile de dezvoltare vor să grăbească un colaps urban, să împingă viețile celor care trăiesc în oraș la limita suportabilității, pentru a hrăni și întări un sentiment de frustrare și neputință în rândul populației. Sau pentru a te determina să o tai de aici, înspre locuri unde urbanismul și ideea de creștere a calității vieții înseamnă a vedea și simți orașul dincolo de parbrizul unui bolid de fiță. Centrul e sufocat de mașini, în multe zone din centru trotuarele sunt ocupate de mașini, nu există o zonă pietonală dedicată desfătării, teraselor și plimbărilor, nu există o centură care să permită devierea traficului de tranzit și nu există la intrările în oraș niște parcări care să preia mașinile navetiștilor și să le faciliteze accesul în oraș cu ajutorul transportului în comun sau al bicicletelor de închiriat. În afara unor declarații care rostogolesc niște clișee obosite, preluate din zbor și mereu rămase la statutul de deziderat, modul în care se modernizează și „dezvoltă” orașul  nu arată o minimă preocupare pentru starea sănătății fizice a populației, pentru încurajarea mișcării și a practicării sportului de masă, la toate vârstele. Arată doar neputință și un blocaj perpetuu sub eterna explicație bună la toate „nu se poate la noi”.

Și nu e vorba doar despre ce am putut observa eu, ci și despre discuții cu oameni născuți și crescuți aici, mai ales cu cei care au copii și deplâng numărul scăzut al spațiilor de joacă și mai ales lipsa terenurilor de sport cu acces gratuit și aproape de zonele în care locuiesc. Eu înțeleg că pentru unii e greu să priceapă că accesul gratuit la baze sportive e un mijloc important de creștere a calității vieții, cu efecte multiple și benefice, pe termen scurt și lung atât pentru cei care le folosesc, cât și pentru familie și vecini, de aceea sper ca cei care sunt afectați de astfel de transformări să reacționeze și să se opună. Nu ai cum să aștepți să vadă importanța păstrării și chiar înmulțirii terenurilor de sport cu acces gratuit, din partea unora care nu le folosesc și care, asemeni celor care văd semn de sărăcie în mersul pe jos sau cu autobuzul, văd semn de sărăcie în folosirea pentru activități sportive a unor asemenea spații. Nu ai cum să aștepți interes pentru încurajarea mișcării și a sportului de masă de la cei care consideră înțeleaptă și în interesul familiilor care locuiesc în zonă, preschimbarea unui teren de sport într-o parcare. Dincolo de efectul negativ asupra calității vieții locatarilor care locuiesc în acea zonă și a căror copii foloseau din plin acel teren, acest proiect este periculos prin precedentul pe care-l crează, riscând să fie repetat. 28-30 de locuri de parcare nu justifică o astfel de măsură aberantă, care nu doar că nu rezolvă problema locurilor de parcare, dar duce la alte probleme pentru cei din zonă. E un episod rușinos dar lămuritor în privința modului în care înțelege administrația zălăuană să facă orașul mai plăcut pentru cei care-l locuiesc. Sper ca cei care vor avea direct de suferit din cauza acestui proiect să se organizeze și să reacționeze pentru a nu lăsa să se concretizeze o astfel de aberație urbanistică. Din ce am putut observa din discuțiile de pe grupul de Facebook Agora Zalău, cei mai mulți dintre cei care comentează referitor la acest proiect, dezaprobă revoltați inițiativa, subliniind importanța terenului de sport pentru copii lor și ai altor locatari. Faptul că proiectul este prezentat de autorități ca un răspuns la o solicitare unor locatari din zonă, i-a luat prin surprindere pe mulți dintre comentatori, aceștia fiind revoltați de lipsa consultărilor prealabile și de graba cu care acest proiect avansează. Rămâne de văzut dacă administrația locală se va încăpățâna să rezolve parțial o serie de nemulțumiri, creând altele sau dacă vor da înapoi și vor căuta soluții un pic mai complexe și mai costisitoare (unele propuse chiar de cei din zonă), dar care să nu implice dispariția terenului de sport sau a locului de joacă.

(Sursa foto: Agora Zalău)