Am găsit pe parbriz o înștiințare, cum că să mă duc la sediul Poliției Locale din Zalău, ca să se ia ceva măsuri, fiindcă, vezi, Doamne!, am încălcat legea. Eram parcat cu roțile lângă bordură, lăsând un metru liber, fiindcă așa e normal, să poată circula și pietonii. Ori legea zice că poți fi amendat dacă nu lași suficient loc să treacă pietonii. Un metru e loc suficient. Pentru un om normal, pentru un agent constatator, poate că nu.
La sediul instituției, vine și agentul constatator. Polițist nu pot să spun, fiindcă polițist e cel care face Școală sau Academie de Poliție, care trage din greu ca să ajungă acolo. În niciun caz unul care a făcut, în cel mai bun caz, ceva cursuri, dar e cu PCR. Nu, nu partidul, ci împământenitul pile-cunoștințe-relații. Așa că, din respect pentru polițiștii adevărați, nu pot să le zic celor de la Locală polițiști.
– Bună ziua, zice agentul cu jumătate de gură.
– Bună ziua, îi răspund.
Se așază la birou, cu importanța de rigoare, și întinde mâna.
Mă uit la el (Hăran Marius îl cheamă). Oare o fi vrând să dăm mâna? Ori poate cerșește? Sau de ce întinde mâna?
Răspunsul îl aflu când, după un timp, zice sictirit:
– Buletinul și permisul.
Apoi se apucă să scrie. Firesc, îl întreb ce scrie. Zice că am parcat pe trotuar. Eu îi zic că am parcat în așa fel încât am lăsat un metru pe unde să poată circula pietonii. Ori a parca pe trotuar înseamnă a ocupa tot trotuarul.
Cu aceeași sictireală în ton, dar, de acum cu aroganța celui care are pixul care îți scrie amenda, îmi zice că a făcut poză. Îi spun să îmi arate poza. Nu vrea. Să i-o cer judecătorului, dacă îi dau în judecată.
– Cum adică, mă acuzați de ceva, dar nu îmi și dovediți asta? De ce nu îmi arătați poza?
– Nu-s obligat.
– Cum adică?
– Nu vreau. Nu-s obligat. Cereți judecătorului.
N-am mai insistat. Nu am avut cu cine.
Ping-pong-ul verbal l-am oprit când am văzut că nu am cu cine. În schimb, când a început să se răstească, l-am luat din scurt. Adică, pe bune? Și nu e vorba de conduita de serviciu (doar nu credeți că au așa ceva?), ci, în primul rând, de bun simț. Însă, vorba aceea, nu-i cere omului ce nu are.
I-am semnat actele, să se bucure și omul de „comisionul” de rigoare, că vine vacanța, iar berile e scumpe. Că doar nu o să își vândă cele câteva hectare de teren și pădure (conform declarației de avere), doar ca să se simtă bine. Nu. Mai bine mai trage câteva amenzi, că vine „comisionul”.
Într-un final, sătul de insistențele mele, mi-a arătat și poza. Una făcută aiurea. Dar chiar și așa se vedea clar că partea de trotuar rămasă liberă era mai mare decât jumătate din lățimea mașinii.
– Eee, 40 de centimetri.
– Cum 40 de centiometri? Nu vedeți că e mai mare decât jumătate din lățimea mașinii?
– Nnțț, 40 de centimetri.
– Dar, spuneți-mi, ce lățime are mașina?
– 1 metru și ceva.
– Și atunci?
– Așa-i cum zic io.
Am lăsat-o baltă. Mi-am dat seama că geometria în spațiu e o cerință prea mare pentru omul în uniformă. Din nou, nu pot să spun polițist. Din respect pentrui polițiștii adevărați.
202 lei. Atât am de plătit. O să îi plătesc. Însă, pe pricipiul cauză și efect, ar trebui să plătească și agenții constatatori care, impropriu, se numesc polițiști locali. Ce să plătească? Niște ore de bun simț. Și de deontologie profesională. Apoi să învețe să aproximeze, din ochi, cât e 1 metru. Iar dacă nu pot și au nevoie de liniar, poate ar fi bine să se reorienteze profesional. Că de „în slujba populației” ori „alături de dumneavoastră” nici nu poate fi vorba. Pentru că a amenda scuipătorii de semințe ori de pus amenzi în parbriz nu e în slujba populației.
Domnule primar, chiar așa, nu credeți că e nevoie de o reformare a instituției? Una care să nu fie o sinecură de partid. Nu credeți că salariile lor, mai mari (cu prime, bonusuri etc.) decât ale polițiștilor adevărați, sunt o jignire la adresa celor care chiar fac școală ca să ajungă polițiști? Și nu numai a lor, a polițiștilor. Ci și a noastră, a celor care le plătim salariul prin taxele și impozitele care umplu bugetul Primăriei.
Acei puțini oameni cu coloană vertebrală dreaptă din instituția numită, impropriu, Poliție Locală, se exclud din toată tărășenia asta a lipsei bunului simț și a aroganței. Restul, membrii PCR (pile-cunoștințe-relații), nu.
Dar amenda te deranjează ori cum a vorbit ăla?
Și amenda și atitudinea și modul de lucru al celui numit Hăran. Așa face el. Doar scrie amenzi. Nu explică contravenientului fapta săvârșită, pericolul social al acesteia și alte lucruri pe care un polițist adevărat le face. E doar plin de aroganță! Oare nu știe că sancțiunea contravențională e de mai multe feluri și că se aplică luând în considerare mai multe aspecte? Am întâlnit în Cluj-Napoca agenți cu bun simț.!
Și una și alta. Amenda a fost dată nejustificat (pentru că știe el, agentul, de ce), spațiul lăsat liber pe trotuar fiind mai mult decât suficient să treacă o persoană, chiar și cu cărucior fiind. Cât despre atitudine și ton, ce să mai vorbesc. Oameni de genul ăsta nu au ce căuta în funcții cu responsabilitate.