S-a mai scris, am mai scris și o să mai scriem despre cruzimea omului față de natură, în special față de pădure, pădure care dispare, realmente, văzând cu ochii – conform cifrelor reci, trei hectare de pădure dispar la fiecare oră. Iar românul, în ipocrizia lui, încă se mai bate cu pumnul în piept, strigând sus și tare cum că, de când se știe, e frate cu codrul. Iar dacă e așa, înseamnă că ceea ce se întâmplă acuma nu poate fi numit altfel decât fraticid.
Am fost zilele ăstea prin munți, acolo unde, nu cu multă vreme în urmă, m-au mai purtat pașii, iar ceea ce am văzut e desprins parcă din filmele despre sfârșitul lumii. Versanți întregi defrișați complet, urme adânci lăsate în pământ, hidoase de-a dreptul, iar gunoaiele au luat locul copacilor. Înfiorător! Evident, pentru cei care se simt aproape de natură, pentru restul nu e decât o undă de regret că alții au tăiat pădurea și s-au îmbogățit peste noapte, și nu ei. Iar crima e cu premeditare. La marginea drumului câteva șiruri de copaci au fost lăsate intacte, să ascundă scenele de groază de ochii lumii, dar dacă te oprești și privești dincolo de copacii încă în picioare, sau dacă mergi pe cărări de munte, dezastrul e evident și te înfioară. Apoi sentimentul de groază lasă locul furiei, o furie îndreptățită, îndreptată înspre cei vinovați. Dar cine sunt cei vinovați? Primii care îți vin în minte sunt umflații cu bani, care cumpără pădurile, iar apoi le taie, umflații cu bani care dau șpagă, pardon, comisioane, în stânga și în dreapta, ca să fie lăsați să se îmbogățească distrugând totul în jur. Și da, ăștia, nenorociții ăștia, sunt vinovați și ar trebui să plătească tot restul vieții lor de doi bani. Însă nu sunt ei principalii vinovați. Nu. Primii vinovați sunt autoritățile, începând de la primari și până la președinte, care, în demagogia lor puturoasă stau la tribune și aruncă cu vorbe cum că ei nu mai pot de grija naturii, fiindcă ei sunt ăia buni, și că oamenii răi fac toate astea, dar ei o să ia măsuri să stopeze toate astea. Însă singurele măsuri luate sunt cele ale mașinilor, caselor și pământurilor nou-achiziționate în urma comisionului îndesat în buzunare, fiindcă, în timp ce își șterg lacrimile mincinoase cu o mână, cu cealaltă, ascunsă sub masă, semnează contracte peste contracte, prin care se dă liber la distrugerea pădurii. Apoi, următorii vinovați sunt cei care taie efectiv pădurea, cei care fac asta ca meserie. Da, chiar dacă sună ciudat, muncitorii forestieri sunt la fel de vinovați ca și cei care dau voie să fie tăiată pădurea. Pentru că, deși strigă și ei că ni se fură pădurea, atunci când li se oferă posibilitatea să facă bani tăind copacii, niciunul nu refuză, ba se bucură că le iese și lor un leu de cinci. De ce sunt ei vinovați? Pentru că, dacă nu ar accepta să taie pădurea, ar veni umflatul cu bani să o taie singur? Nu, nici vorbă, ăia nici să-și ungă unt pe pâine nu pot fără să-și taie degetele, așa că, fără alții care să distrugă în locul lor, nu ar prea avea ce face. Da, ar putea să angajeze străini, dar ăia nu vin pentru salariile de mizerie de la noi, așa că poate nu s-ar stopa defrișările, sigur nu s-ar stopa, dar s-ar reduce îndeajuns de mult încât să însemne ceva. Asta dacă ar exista conștiință. Dar, cum nu există, oamenii se bat în continuare cu fundul de pământ, scoțându-și ecologia de pe ei și dând-o de pământ, bocind a jale… și atât. Unii, totuși, fac ceva – scriu, filmează, dau în vileag, însă toate astea îi lasă rece pe cei vinovați, pentru că, în sinea lor, își spun că, oricum ar fi, cât trăiesc ei și copiii lor n-o să întâmple nimic rău ca urmare a defrișărilor nesimțite, iar după, fiecare să se descurce cum poate. Așa că, pentru a fi eficient, pentru a face ceva care să pună capăt crimei cu premeditare, ar trebui să te bați la propriu cu ucigașii de păduri (la fel ca, odată, poate și acum, triburile din bazinul Amazonului), dar cum tot ceea ce înseamnă justiție lucrează tot pentru umflații cu bani, nu ai nici o șansă. Și atunci, stai și-ți dorești ca, la fel ca în filme fantastice, copacii să se trezească la viață, să-și scoată rădăcinile din pământ, transformându-le în picioare, și să le răspundă criminalilor cu aceeași monedă.
Românul, parte-n parte cu codrul

DONEAZÃ
contribuind la promovarea unui altfel de jurnalism!
Orice sumă contează!
Mihai Calin Paval
RO53INGB0000999901462814
ING Bank
Asociaţia Reporter pur şi simplu
CIF: 27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank
Credem, sincer, că se poate face
jurnalism fără circ mediatic, de oricare ar fi acesta.
Un jurnalism care să promoveze frumosul.
Nu-si fac treaba nici guvernantii nici padurarii (mai exista padurari?) In copilarie trebuie sa muncesc la plantat puieti, ca sa am dreptul sa pot aduce din padure un carucior de uscaturi si mai trebuia sa platesc si 15 lei pentru bon:)