La expozițiile organizate de Timea Keresztes mă duc, în primul rând, pentru conceptul expozițional. Mă duc să văd ce și cum vrea să zică despre subiectul expozițiilor ei.
Pe scurt, expoziția intitulată ”Aspecte din viața femeilor în Evul Mediu” ar putea fi decrisă în câteva cuvinte: ”să vedem și femeia”. Femeia care a trăit în Evul Mediu, femeia așa cum și-a gestionat gospodăria, educația, arta, religia, relațiile interpersonale, viața, până la urmă.
Cum se poate expune viața femeilor din acea perioadă? Prin date istorice, asta însemnând imagini și însemnări din manuscrisele medievale.
Pentru că impactul vizual e unul puternic și, de multe ori, spune mai mult decât cuvintele, accentul a fost pus pe imagini, pe ilustrații care relevă femeia cu tot ceea ce a însemnat ea în acea perioadă.
Secolele XIV-XV au fost epoca reginelor. Însă Evul Mediu a fost și perioada când au apărut manuscrise despre cum și de ce să bați femeia. La fel cum a fost și perioada în care femeile participau la război și ocupau funcții de conducere atât în viața religioasă, cât și în cea politică. Și tot atunci a apărut vânătoarea de vrăjitoare, femeia fiind considerată de inchizitori sursele răului. Toate acestea sînt expuse, sub formă de ilustrații, în expoziție.
”Am impresia câteodată că oamenii au tentația să uite că aceste femei din Evul Mediu erau exact femei cum sîntem și noi în zilele noastre. Cu aceleași probleme, cu aceleași nevoi, cu aceleași sentimente, emoții. Uneori am impresia că s-a format imaginea larg răspândită și acceptată că femeia din Evul Mediu era necitită, sau că se ocupa doar cu gospodăria. Asta am încercat să arăt, că femeile aveau activități diverse, interesante, la fel ca în zilele noastre. Femei care participau și la războaie, direct sau indirect”, spune Timea Keresztes.
Pe lângă ilustrații, în a doua sală a de expoziție este expusă o carte (copie după cea originală) scrisă de Christine de Pizan, una din cele mai mari scriitoare ale epocii medievale. Trăind la Paris, dar având rădăcini italiene, Christine de Pizan încearcă să spulbere, prin Cartea cetății doamnelor, prejudecățile, larg răspândite la acea vreme (s-a schimbat ceva în zilele noastre?), privind inferioritatea femeilor.
Unele imagini expuse sînt șocante, însă toate arată realitatea așa cum era, de la secvențe ilustrând nașterea, la cele vorbind despre partea frumoasă a vieții – educație, artă -, ori, la polul opus, violență domestică și război.
Dacă e să mă întrebați pe mine ”merită să mergi la expoziție?”, răspunsul e unul clar: ”Da”. De ce? Pentru că o ilustrațile expuse sînt impresionante, și toate spun o poveste.
