Sălajul Cameliei Burghele e despre sate și poveștile lor. O lume păstrată vie în cărțile sale

Un eveniment de excepție pentru Sălaj, evenimentul editorial al anului. Așa a fost descris evenimentul în cadrul căruia au fost lansate trei cărți ale căror autoare este Camelia Burghele, cea despre care mulți dintre cei prezenți la eveniment au spus, într-un fel sau altul: ”Ce bine că e a noastră, a sălăjenilor!”  Iar asta nu doar datorită implicării ei în a aduce în atenția cititorilor lumea magică a satului, obiceiurile, tradițiile ori zicerile pline de înțelepciune ale bătrânilor satului.

”Ce bine că e a noastră, a sălăjenilor” rezidă în dăruirea ei de a păstra vie, prin cărțile sale, moștenirea asta a neamului, o moștenire care, încet-încet, dispare, se transformă într-o simplă amintire. Poate nici atât.

Autoarea

Există oameni care atunci când au ceva de spus o fac într-o manieră aparte, nu neapărat gesticulând, ca o completare a vorbelor, ci subliniind, într-un fel aparte, cuvintele. Și niște simple cuvinte capătă o cu totul altă anvergură, ca și când de acele cuvinte ar fi lipite și altele care să le completeze, să extindă înțelesul acelui cuvânt, conferindu-i, astfel,  o sferă mult mai largă de înțelegere. Și chiar și ”Ooo, ai venit? Ce surpriză! Credeam că n-o să mai vii, și chiar țineam foarte mult să fii aici”, cuvinte rostite cald, simplu, au fost îmbrăcate de o sinceritate autentică, apăsând cuvintele cu privirea, lucru care aproape că au făcut palpabile acele cuvinte. Poate că e vorba despre sinceritatea pe care unii oameni, așa cum e și Camelia Burghele, o așază în cuvinte, iar sinceritatea asta necosmetizată te lasă pe tine, interlocutorul, să vezi și dincolo de cuvinte.

E ușor să le spui oamenilor ce ai de spus când o faci din tot sufletul, când nu te sfiești în a-ți lăsa trăirile, pasiunea ori dăruirea să ți se citească pe față, și tocmai despre asta e vorba atunci când vrei să prezinți rodul unor ani de muncă, ca să capete contur anii ăștia de studiu, de mers pe teren. E vorba despre a împărtăși ceea ce ai trăit, atunci și acolo, cu cei cărora le este adresată munca ta, de cercetător, de scriitor, și anume cititorii.

”Ia uitați-vă. Acestea sînt interlocutoarele mele. Și vă asigur că sînt absolut minunate”, a spus Camelia Burghele, prezentând niște femei din satul sălăjean, rostind acele cuvinte cu atât de mult drag, de parcă ar fi spus niște povești ale sufletului. Și, până la urmă, despre asta e vorba, despre a da viață poveștilor, despre a le face să fie percepute de public ca fiind și ale lor.

Cărțile

Sînt zece volume în acest proiect editorial – Satele slăjene și poveștile lor -, un proiect vast, la care s-a muncit 23 de ani, ultimele două (deși autorul a lăsat să se înțeleagă că va urma și cel de-al 11-lea volum) fiind lansate la evenimentul din 14 martie, găzduit de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, instituție al cărei manager, Daniel Săuca, e și el implicat în acest proiect.

Volumul 9, intitulat ”Veselia satului și ospitalitatea familiei. La nuntă în satele sălăjene”, e despre ceremonialul nupțial, nunta satului sălăjean: ”Încerc, într-un volum întreg, să recreez atmosfera nunții din satul de altădată. Este substanța, ca să mă exprim etnologic, unui volum întreg, în care vorbesc despre ceremonialul nupțial.”

Despre gospodării, gospodărese și multe, multe sarmale e vorba în cel de-al zecelea volum al proiectului – ”Reconstrucții identitare citite antropologic. Povestea și savoarea mâncărurilor de altădată”.  Despre actul alimentar în satul tradițional, despre rețetele bunicii, despre ceea ce a însemnat odată facerea mâncării în bucătărie. Despre ce găteau femeile de altădată. Însă lucrurile pe care autoarea le-a găsit au fost atât de multe, atât de diversificate, încât, pentru a nu munci în van, s-a oprit la sarmale. La poveștile sarmalelor, fiecare  bucătăreasă cu poveștile ei.

”Am trecut de la magia satelor sălăjene, la magia contemporană”, ar fi, succint, descrierea cărții ”De la vrajă, la vrăjeală. O antropologie a supranaturalului contemporan”, o carte care cuprinde referiri la vrăjitoarele țigănci moderne, la psihoterapeuți, ba chiar la studiile de parapsihologie de la Moscova. O carte cu studii științifice despre o lume extrem de rațională, digitalizată, o lume a informaticii, dar în care se mai apelează la magie. O magie care să rezolve situațiile de criză. O magie, însă, care poate fi explicată și științific.

Camelia Burghele îmbină cercetarea etnologică de teren cu poveștile într-un proiect la care s-a muncit 23 de ani, ea reușind, prin cele zece volume din seria ”Satele sălăjene și poveștile lor”, să păstreze vie o lume care, poate, altfel ar dispărea. Și parcă ”Ce bine că e a noastră, a sălăjenilor!”, pe care mulți dintre cei prezenți la lansarea cărților sale au spus-o, într-un fel sau altul, capătă o nuanță de suflet. Și atunci când ai în față un om care nu se sfiește să-și dezvăluie trăirile, un om care chiar crede în ceea ce face și o face cu dăruire, nuanța asta de suflet reușește să creeze o legătură directă, firească, pe care tu, cel din public, o traduci simplu, la fel ca și Camelia, printr-un zâmbet sincer.