Sărbătoarea Paștilor se construiește, în primul rând, în jurul a două spații: biserica în noapte de înviere, de unde se ia lumină, și casa pregătită de sărbătoare, unde se duce lumina luată de la biserică. De asta, expoziția (foarte frumoasă, de altfel) – Sărbătoarea Paștelui, ieri și azi – realizată de Olimpia Mureșan și Camelia Burghele e împărțită în două săli.
Cum intri în prima sală, cea care reconstituie altarul unei biserici în Noaptea de Înviere, ești întrodus în atmosferă ușor, aproape fără să îți dai seama. Asta datorită nu doar decorului, atent realizat, ci și datorită muzicii de fundal. Ba chiar și neoanelor acoperite cu hârtie, în așa fel încât lumina să fie una delicată, caldă. Iar asta – introducerea în atmosferă -, contează la fel de mult (dacă nu mai mult) ca exponatele în sine. Pentru că așa, odată atmosfera creată, tu, cel din public, devii parte din poveste. Fără poveste, o expoziție, oricât de valoroase ori rare ar fi exponatele, rămâne doar o expoziție. De asta e de apreciat felul în care la Muzeul din Zalău, expozițiile din Beciul cultural sînt create în jurul unei povești.
În povestea de față au fost expuse piese din colecția muzeului din Zalău, din care unele recent intrate în colecție, cum ar fi cele peste 50 de piese bisericești donate de Parohia din Biușa. Asta în prima sală, numită Sala Luminii Învierii.
A doua sală e dedicată târgului Paștelui, așa cum era altă dată în Zalău. Un târg de unde oamenii își luau, în perioada sărbătorilor, podoabele din costumul de sărbătoare. Iar asta pentru că, de sărbători, oamenii se îmbracau cu hainele cele mai frumoase, se aranjau cel mai frumos.
” În preajma Paștelui, fetele mergeau să își cumpere prime frumoase, pe care să și le prindă în păr, în duminica de Paști. Își cumpărau mărgele colorate pe care să le poarte la danțul de a doua și a treia zi de Paști. Femeile își cumpărau năfrămi, pe care să le poarte în duminica de Paști, iar feciorii pană pe care să și-o pună la clopul cu care vor merge la biserică, apoi la danț. Și pentru că și în casă trebuia să ai ceva nou, își cumpărau un blid, pe care să și-l pună pe perete, alături de ștergarele pe care le coseau. Asta am încercat să surprindem în această expoziție”, spune Olimpia Mureșan, muzeograf la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău.
La fel ca prima sală, și cea de-a doua are un element care te introduce în poveste, și anume acoperișul de paie de deasupra tarabelor, care reușește să redea, atât cât se poate, farmecul târgului de altă dată. Și în timp ce treci prin fața tarabelor, pe lângă acoperișul simplu-superb de paie, îți aduci aminte de ceea ce tocmai ai auzit, despre cum oamenii se spălau pe față (o spălare rituală) cu apă de pe ou roșu, urzică și bănuț de argint – să fie sănătoși în obraji ca oul roșu, aspri ca urzica și curați și mândri ca argintul.
Și pentru că e vorba și despre ziua de azi, sînt expuse și ”tradițiile” contemporane: iepuraș de ciocolată, ou de ciocolată în staniol, o rochie sclipicioasă asortată cu o poșetă pe măsură. Așa, ca un fel de lecție despre cum frumusețea simplității poate fi înlocuită cu sclipiciul cosmetizării sociale contemporane.
”Dacă țăranul înțelegea într-un fel sărbătoarea, urbanul înțelege cu totul altfel și creează noi tradiții. Am adus aceste obiceiuri și tradiții de Paști până zilele noastre, cu conservarea lor, dar și cu adăugarea altora noi. Pentru că orășeanul din noi vede altfel sărbătoarea decât în satul tradițional.Oricât de mult ne-am dori să păstrăm tradițiile, fiecare dintre noi cumpărăm și un iepuraș de ciocolată pentru copiii noștri, cumpărăm și un ou Kinder pentru nepoțel, cumpărăm un cozonac de la o firmă de catering, pentru că nu mai avem vreme să îl facem. Am ajuns să trăim altfel sărbătoarea. Ne întoarcem la tradiții fie și numai pentru a le conserva, în asemenea expoziții de muzeu, în cărți, în spectacole, în care încercăm să fim cât mai autentici posibil”, spune Camelia Burghele, etnolog, cercetător științific la Muzeul din Zalău.
Expoziția e una foarte faină, pe bune. Chiar merită vizitată. Pentru că povestea e la vedere.
urzicile si prosperi ca banutul de argint. Si atunci intelegi, cel putin simbolic, ce inseamna sarbatoarea pastelui de alta data.
Expozitia aceasta, realizata cu mare atentie la detalii, mi-a facut o impresie foarte placuta. Felul in care a fost realizata iti da posibilitatea sa te lasi purtat de poveste si sa intri in lumea Sarbatorii Pastelui, ieri si azi.