Viața este un cadou, primit de la Dumnezeu, pe care îl oferim altora în fiecare zi… Viața ne lansează diverse provocări și numeroase încercări, dar toate au un scop, dacă avem ochii deschiși pentru a vedea cu inima…
Acum doi ani am ajuns profesoară la Școala gimnazială “Avram Iancu” din Aluniș și mare mi-a fost mirarea când i-am găsit pe elevi în fața ușii, pregătiți să spună rugăciunea tradițională de la începutul cursurilor, o rugăciune plină de sens care m-a emoționat până la lacrimi:
„Rogu-Te, Doamne, Părinte ceresc / Putere să-mi dai, cuminte să cresc!
Din cartea aceasta să-nvăț ce e bine / Și adevărul să-l aflu prin Tine! Amin!”
O altă surpriză plăcută a fost atmosfera pe care am găsit-o în școală, un mediu cald și propice învățării, o școală veselă cu elevi fericiți, cum ar trebui să fie toate școlile, o școală mică, dar cochetă, care îi învață pe elevi să fie oameni mai întâi, și apoi teoreme și formule.
Educația primește o șansă! Nu de la minister, ci izolat, de la profesori care au curajul să fie diferiți. Respectă programa școlară greoaie și rigidă și reușesc să o traducă pe înțelesul elevilor. Fiecare zi este unică și specială, datorită doamnei director Ioana Tuns, profesoară de limba română, care a reușit să creeze o echipă unită și sensibilă la nevoile copiilor, care vin cu plăcere și entuziasm să învețe și să experimenteze lucruri noi în fiecare zi.
Fiecare copil merită o șansă și de aceea munca diferențiată și învățarea centrată pe elev sunt metodele folosite de acest colectiv minunat, care m-a cucerit din prima zi prin originalitate și bunătate. Școala este o a doua familie pentru elevi, școala îi pregătește pentru viață, pentru viitor, prin activitățile și proiectele propuse. Elevii învață să gătească la educație tehnologică, să danseze la ora de sport și de muzică, să joace teatru la ora de limba română sau franceză, merg la biserică la ora de religie și explorează natura la ora de biologie, învață să fie eroi la ora de istorie și să își depășească limitele la ora de geografie, să experimenteze lucruri noi la ora de chimie și să fie disciplinați la ora de matematică și informatică. Elevii învață prietenia la ora de dirigenție, frumosul la ora de desen, respectul la ora de educație socială și să fie “cool” la ora de engleză.
Sărbătorile importante sunt marcate de spectacole organizate de școală la Căminul cultural al satului, spectacole la care participă întreaga comunitate, în frunte cu primarul și preotul satului, care se implică în diversele proiecte derulate de școală, atât moral și spiritual, cât și material. Ziua Europeană a Limbilor, Ziua Națională a României, Ziua Culturii Naționale, Ziua Mamei, Ziua Francofoniei, Ziua Europei și Ziua Copilului sunt motive de sărbatoare și de bucurie, pe care le marcăm prin proiecte și activități altfel, pline de emoție, culoare și bună-dispoziție…
În această școală de poveste am înțeles mai bine ce înseamnă sintagma “axis mundi”, căci pentru mine școala, a fost mereu o axă a lumii, un munte al cunoașterii și o turlă de lumină într-o lume efemeră și grăbită. Și dacă nu o vezi așa, ca centru al lumii, ca element de legătură între pământ și cer, nu vei reuși să te ridici la înălțimea așteptărilor…
Oare axis mundi este legat de tot, oare simte tot, ne simte pe toți? Aș vrea să știu că deși suntem atât de diferiți, separați, departe unul de altul, fiecare om se leagă de alții, de toți printr-o liană subțire și ușoară asemenea unui cordon ombilical al lumii, al existenței, unic pentru toți. Câte fantezii se încolăcesc în mintea mea, valuri de întrebări ce nu știu de au vreun sens. Oare tot ce ne imaginăm există undeva, într-o altă lume? Adevăruri ascunse peste tot, nu trebuie să le descoperim, ele sunt în fața noastră, trecem pe lângă ele probabil zilnic, ele trebuie recunoscute.
La mulți ani fericiți, Ioana Tuns!
