Am tot stat și m-am întrebat dacă e bine să scriu despre asta, să fac cunoscut mesajul unui cititor al publicației Sălajul pur și simplu, pentru că sînt mulți care, atunci când vine vorba despre ”se poate și altfel”, strâmbă din nas și, din motive care țin strict de orgoliul nemăsurat, încep să arunce cu noroi. Și chiar n-aș vrea ca ”noroiul” de serviciu să ajungă și la cititori. Însă mesajul primit e, de fapt, motivația principală a existenței publicației ăsteia, și anume de a arăta că, dacă se vrea, se poate și altfel.
…..
”Buna ziua,
Vroiam sa va scriu de ceva vreme, de cand am terminat de citit cartea „Pe bicicleta, din Sălaj, în Alpii Dinarici și Coasta Adriaticii…”, dar prins cu treburile cotidiene am tot amanat momentul.
Va multumesc ca m-ati facut sa fiu partas la aventura voastra. Cartea m-a facut sa visez si eu la locurile pe care le-ati strabatut si sa-mi doresc sa le vad si eu intr-o zi, asa pe indelete, ca voi. Trairile descrise au fost si ele pe rezonanta sufletului meu. Dupa ce am terminat cartea, vreo 2 zile nu am putut citi altceva. Inca meditam…
Pe de alta parte, contrastul intre frumusetea si maretia naturii si micimea unor semeni este cea descrisa in „Lumea de lângă noi, cea în care oamenii sînt ocupați cu supraviețuirea”. Si eu m-am intrebat adesea, implicat fiind in anumite proiecte sociale / caritabile, care este cauza saraciei unora dintre noi, iar concluziile puse de dumneavoastra mi se par si mie ca fiind cele corecte: lipsurile materiale ale parintilor, lipsa de educatie, putinatatea intelectului, incapacitatea de a gandi / iesi outside the box, lipsa de sansa in viata. Trist. Foarte trist.
Va felicit, insa, din toata inima pentru gestul facut, profund uman si nobil, dar si pentru capacitatea de a distinge dintre cersetorul de profesie si cel care are nevoie disperata de fiecare banut care i se pune in palma.
O zi frumoasa va doresc!
Cu deplina si sincera consideratie,
Dan Sabadâș”
…..
Când am renunțat la serviciul avut, când am renunțat la a avea un salariu, pentru că mi-am spus că ”nu se poate să fie asta tot, sigur se poate și altfel”, și am creat publicația de față mi-am zis: ”chiar și unul singur dintre cei care citesc articolele dacă rămâne cu ceva, dacă ceea ce citește înseamnă ceva pentru cititor, și, deja, înseamnă foarte mult, dă un sens demersului jurnalistic ”se poate și altfel”. Și, la fel ca și Dan, cel care mi-a scris mesajul ăsta, azi dimineață, sînt mulți, foarte mulți, mult mai mulți decât am crezut că o să fie, având în vedere că spectacolul, circul mediatic cotidian, cel care face trafic și audiență, lipsește cu desăvârșire din paginile publicației.
Mesajul lui Dan e o lecție de viață: gesturile de prietenie, indiferent de manifestarea în sine, apar, de multe ori, de cele mai multe ori, de la persoane pe care nu le cunoști, pe care le-ai întâlnit o dată în viață sau chiar deloc. Și tocmai pentru asta, pentru că sînt necondiționate, sînt sincere, sînt cele care contează. Și, văzute de aici, din partea publicației, sînt, așa cum am mai spus, motivul de a fi al Sălajului pur și simplu.
Am fost întrebat, de foarte multe ori: ”dar tu ce câștigi la toată treaba asta?”.
Financiar, nimic. Cu o singură excepție, în trei ani de existență, și care a venit tot din partea unei persoane pe care nu o cunosc, un gest, de asemenea, necondiționat și, de aceea, sincer: avocatul Demjén Attila. Cel care, atunci când am modificat actele asociației care editează publicația, când a venit vorba de onorariu a spus ”Nu vă costă nimic. E un ajutor pentru asociație”. Și, bineînțeles, acei puțini prieteni care au direcționat cei 2% din impozitul pe profit către asociație.
Sufletește, enorm. Pentru că publicația are peste 100.000 de cititori lunar, cifră care poate părea mică pentru presa scrisă ori cea online, dar care e uriașă, având în vedere tipul de cititor căruia i se adresează publicația, unul cult și care gândește liber, fără a fi manevrat de sforile invizibile ale unei societăți pline de ură, de ipocrizie și de egoism. De ce sufletește? Pentru că, prin faptul că sînt atât de mulți, e ca un semn că, cine știe, poate, o să se schimbe ceva în lumea asta.
Și asta am vrut, o schimbare în care ”binele” să fie cel care să ghideze viața oamenilor. Și chiar dacă ar fi doar unul singur, și tot ar însemna enorm.
