Pot părea vorbe mari, să transformi un oraș mic, așa cum e Șimleu Silvaniei, într-un centru regional IT, având în vedere puterea economică mult, mult mai mare a orașelor mari din regiunea de nord-vest a României. Totuși, nu orașele și nici puterea lor economică sunt cele care fac lumea să meargă înainte. În spatele fiecărei idei, în spatele fiecărei reușite e factorul uman, omul. Oameni care nu doar că vor, ci chiar acționează ca să își transforme ideile în realitate. Oameni fără de care lumea ar fi mai săracă, din toate punctele de vedere. Unul din acești oameni e șimleuanul Paul Pasztor.
Primii pași în a transforma Șimleul într-un oraș care să însemne ceva pe harta IT a României s-au făcut deja: MindHub. Un club pe care Paul Pasztor îl vede ca un loc de formare a viitorilor programatori, care, de ce nu?, să lucreze aici, după terminarea facultății. Un loc în care să învețe copiii viitorilor programatori care aleg să vină la Șimleu, transformând, astfel, micul oraș într-un punct important pe harta IT a României.
– Paul, puțină lume știe, recunosc, nici eu nu știam, că ai o firmă de software, că ai angajați atât în Șimleu, cât și în Cluj, acolo unde ai înfiinţat firma. Mi-ai spus că îți dorești să-i atragi pe tineri, pe cei plecați din Șimleu la facultate, să se întoarcă acasă. Cum vrei să faci asta?
– Totul a început anul trecut (2020) pe vremea asta. Toată lumea vorbea despre atragerea tinerilor înapoi în Șimleu Silvaniei. Un lucru greu de realizat. Însă mi-am adus aminte cum a fost când m-am mutat eu în Șimleu, din Cluj-Napoca. Aveam, de pe atunci, o firmă de web development. Și mi-am zis că pot să mă descurc și din Șimleu cu clienții, majoritatea din S.U.A., iar în angajați am avut suficient de multă încredere, practic măsura muncii lor era rezultatul și feedback-ul de la clienți. Oricum, visul meu era să deschid un punct de lucru și în Șimleu Silvaniei. Adică să aduc programatori școliți la Cluj, de exemplu, pentru care, odată căsătoriți, Clujul ar fi prea mult. Tineri care să lucreze de aici, din Șimleu, pentru firma din Cluj, care îi pune în legătură cu clienții din America. Practic, ei nu trebuie să fie prezenți în Cluj. Și m-am gândit cum ar fi dacă le-aș putea oferi copiilor de programatori (dar nu numai), de exemplu, cursuri de programare. Și așa a apărut MindHub.
MindHub, locul unde copiii învață să își folosească mintea. Învață jucându-se
– Ce înseamnă, de fapt, MindHub? Ce sunt cursurile ăstea? Adică, nu e doar un mod de a te juca, ci prin ceea ce fac ei aici, practic copiii învață să facă aplicații cu un scop anume.
– Ce fac copiii aici? Învață bazele programării. Învață să rezolve probleme, să își folosească mintea, să gândească. Chiar și cei mici, care încă nu știu să citească, învață asta prin aplicațiile de pe tabletă. Copiii programează un personaj de pe tabletă să meargă printr-un labirint, de exemplu, și să ajungă la destinație, urmând instrucțiunile lor. Practic, copiii învață să își folosească mintea. O lecție are două ore. O parte de teorie, o parte în care se aprofundează partea de teorie, cu diverse aplicații pe tabletă, și proiecte cu roboți. Adică robotul să execute comenzile programate, copiii putând chiar să creeze un joc în care să fie implicați roboții. Cei mai mari fac și programe pe laptop, sau mici aplicații pe telefonul mobil. Practic, copiii devin creatori de jocuri si conținut digital.
– Acuma, că tot e vorba de copii, cum recepționează ei toată treaba asta, cum o văd ei? Ca pe o joacă sau mai mult de atât?
– Da, e adevărat, tot ceea ce fac ei e bazat pe joacă. Și unii părinți înțeleg greșit, cum că ei vin aici doar să se joace. Dar, de fapt, ei nu vin aici să se joace, ci învață jucându-se. Partea a doua a fiecărei lecții e foarte distractivă, iar copiii sunt super încântați de ceea ce fac. Copiii spun, de altfel, atunci când vin la ore la MindHub, că e ziua lor preferată. Așa mi-s de dragi. Am clienți și din Zalău care vin aici, la Șimleu.
– Cine predă lecțiile? Tu, sau sunt alte persoane care se ocupă de asta? Adică, ai oferit și locuri de muncă?
– Lecțiile le predau „mentorii”, două studente. Una e studentă la psihopedagogie, iar cealaltă tot în domeniu, New Media. Deci, da, practic am oferit și locuri de muncă aici, la MindHub.
– Cum te-ai descurcat în perioada asta nebună, când restricțiile au dat totul peste cap?
– Multă lume mi-a spus că nu e acum momentul să investesc în așa ceva. Dar am crezut în ideea asta. Și deși au fost presiuni din partea francizorilor să deschid școala online, m-am opus din toate puterile. De ce? Pentru că tot feeedback-ul, de la toți părinții, a fost că sunt sătui copiii de stat în fața calculatorului, de școala online. Cât despre MindHub, ideea este să vină copiii, să programeze robotii, să vadă că robotul execută programul respectiv. Da, am pierdut o parte din copii, mai ales anul trecut, în vară. Însă, odată cu începerea anului școlar, am câștigat și mai mulți copii, iar asta respectând toate măsurile de protecție necesare. Și, dintr-odată, Șimleu Silvaniei a devenit franciza MindHub nr.1, peste București, Cluj sau Brașov, de exemplu, avand cei mai multi copii. Și așa m-am trezit răspunzând la o grămadă de apeluri telefonice de la cei care voiau să deschidă o școală de genul ăsta, și mă întrebau pe mine cum să fac asta.
– Trecând de la cei mici, la cei mari, mi-ai spus că îți dorești să transformi Șimleu Silvaniei într-un fel de centru regional IT. Cum vrei să faci asta? Cum poți să ”te bați” cu orașele mari, cum este Clujul, de exemplu, care e recunoscut pentru partea de IT?
– Cinci dintre angajatii firmei din Cluj lucrează în Șimleu. Foarte mulți tineri au dorința de a se întoarce, chiar dacă lucrează în Cluj. Mai ales că mulți vor să se căsătorească aici, de unde au plecat. Dar se gândesc că nu o să își găsească de lucru. Însă, odată cu criza asta, și-a dat drumul foarte mult munca de acasă, munca online. Și, așa cum mi s-a spus și mie, la început, când toți visam să mergem să lucrăm în America, decât să mergi să lucrezi chiar și în America sau Canada, mai bine să rămâi aici și să lucrezi pentru firme din America sau Canada. Așa am început și eu, de altfel. Și asta îmi doresc, să vină tinerii programatori aici, la Șimleu. Cât privește salariile, sunt la același nivel ca cele oferite în Cluj sau București. Suntem aici, la firma de IT, oameni cu pasiune și dorința de a învăța. Evident, nu ne putem bate cu aceleași ”arme” cu firme mari. Însă important e nu cum aduc oameni, ci pe cine aduc. Aici ai mai multă flexibilitate, mai multă înțelegere, mai mult timp liber. La fel, și responsabilitățile sunt mai mari, pentru că lucrezi direct cu clientul, trebuie să înțelegi ce vrea. Totul e mai direct, nu prin calea lungă, corporatistă.
– Adică cel care lucrează aici, la firmă, e pus direct în miezul evenimentului, ca să zic așa, e pus să ia decizii și să își asume acele decizii, atunci când lucrează cu clienții?
– Da. Și se pare că te formezi mai bine așa iar satisfacția e mai mare. De exemplu am avut specificații mâzgălite pe un șervețel la un restaurant, în America, pozate cu telefonul și trimise în România. Și pornind de la atât, a ieșit așa cum și-a dorit clientul. Noi lucrăm, în general, cu clienți din S.U.A.
– Ce îți dorești pentru Șimleu, în viitor?
– Îmi doresc ca firma să se extindă în Șimleu, ca tinerii care termină o facultate în domeniu la Cluj sau – mai nou – și la Oradea, să se gândească și la Șimleu ca la o opțiune de viitor. Mă gândesc și să deschid o școală de web development (dar nu numai) în Șimleu, deoarece există mulți tineri care ar putea lucra în domeniu, dar nu pot sau nu vor să facă o facultate. Proiecte sunt și vor fi din ce în ce mai multe, lucrul de acasă devine o realitate, iar orașele mari și aglomerate nu sunt cea mai bună alegere pentru a-ți întemeia o familie, pentru multă lume.
