Societatea românească, fără echipament de protecție

Societatea românească, fără echipament de protecție“Ăștia nu-s normali la cap!” Asta mi-a trecut prin minte când, ridicând privirea, am dat cu ochii de cei doi muncitori, care trebăluiau ceva la etajul 10 al unui bloc din oraș. Că trebăluiau ceva, asta nu-i făcea să pară anormali, dar că făceau asta fără a purta echipament de protecție, respectiv centura de siguranță, ceva, pe zona aceea micuță de deasupra balconului, asta da. Adică, ăștia chiar nu-s normali la cap? Pentru că, dacă pici de acolo, nu e ca și cum te-ai juli puțin, ori ți-ai rupe un picior, ceva, și-apoi, hai cu concediul medical la pat. Nu. Dacă pici de acolo, gata, ești mort.

Acuma, eu mă cațăr, am escaladat stânci la fel de înalte, ori poate chiar mai înalte ca blocul acela cu zece etaje, iar asta la liber, fără coardă ori ham, însă, totuși, acolo, la margine de balcon, nu aș fi stat fără să mă asigur. Darmite să mai și lucrez, lucru care poate să te facă, oricând, să devii neatent, ori să aluneci sau să te împiedici de ceva. Și dacă te împiedici ori aluneci, mori ca prostu’. Și-atunci, decât să mori ca prostu’, nu mai bine porți echipament de protecție, că nu doare să-l porți?

M-am uitat de vreo trei ori, mi-am zis că poate nu văd eu, și ei, de fapt, sînt asigurați. Dar, nu. Ăia doi stăteau la etajul zece ca și cum ar fi pe trotuar. Iar asta nu-i face curajoși, ci ignoranți, chiar “duși cu capul”. Și, la fel ca ei, și patronul, cel care ar trebui să se ocupe de asta, direct ori prin cel angajat să facă asta (asta dacă există postul ăsta, că, se știe, când e vorba de bani, patronii, în general, se fac că plouă). Acuma, ori că nici măcar nu există astfel de echipament, ori că există, dar muncitorii ăia nu-l foloseau, e același lucru, cineva trebuia să se ocupe de asta. Faptul că niște oameni sînt inconștienți și se expun gratuit, asta nu-l scutește pe patron de vină.

Apropo, pe ăștia îi mai controlează careva? Ori, dacă nu-i cu spectacol-circ mediatic, nu există interes? Ori se așteaptă să mai moară careva, că, cine știe, poate, fix atunci, e nevoie de ceva agitație, că mai e nevoie de schimbat ceva, că nu ne convine, și altfel nu putem, așa că strigăm în gura mare “corupția ucide!” de fiecare dată când asta ne servește vreunui scop ori interes personal ori de grup? Și, până atunci, ne facem că nu vedem, și ăia care sîntem la etajul 10, fără echipament de protecție, și ăia de jos, care trecem pe acolo fără să ne pese de ce-i în jur.

Ceva nu-i în regulă cu societatea asta. În general, nu doar cea românească. Atâta tot că la noi, democrația originală inventată de Iliescu (mă rog, de cei care, de fapt, au scris scenariul revoluției), a reușit să transforme un sistem comunist opresiv care nu-ți dădea voie nici măcar să spui “Nu”, într-un sistem democratic, cică, în care ai voie să spui “Nu”, dar dacă nu convine sistemului, ai pus-o. Adică, într-un fel sau altul, ești redus la tăcere. Și atunci, ce s-a schimbat, în afară de faptul că s-a făcut schimb de cuvinte – în loc de comunism, capitalism? Iar aici e vorba despre oamenii de rând, ăia care plătesc pentru orice, ca să poată unii să-și poarte importanța pe la televizor. Pentru că, atunci când e vorba despre “oamenii de casă” ai sistemului, asta se vede cu ochiul liber, pentru că și-au împărțit țara între ei, la fel ca boierii pe vremuri. Așa s-a ajuns ca, în doar câțiva ani, țara să se umple de milionari, niște impotenți social, care au învățat să facă sluj la masa șefului. Iar ăștia, la fel ca patronii muncitorilor ălora de la etajul zece, care lucrau fără echipament de protecție, nu dau doi bani pe ceilalți. Ce protecție? A cui? A pălmașilor? Păi de ce le-ar păsa lor de ăștia?

Și atunci, ce s-a schimbat? Păi, s-a schimbat. În sensul că șefu’, ori de care ar fi și la orice nivel, dacă ceri explicații ori îți ceri drepturile, îți spune, zeflemitor, că, dacă nu-ți convine, poți să pleci, stau alții la coadă să-ți ia locul. O chestie democratică, plină de protecție socială, nu-i așa? Și atunci, te mai miri că pleacă românii în lume, care pe unde apucă?

Mi-a întrerupt înlănțuirea asta de gânduri o țigancă, care, încă de când eram la vreo zece metri de ea, a început să se tânguie, teatral, cu mâna întinsă și un prunc în brațe: “Îmi dai și mie ceva bani, că ți-a da Dumnezo sănătate? Îmi, dai, domnucule? Domnucule, fericite-ar Domnu’, îmi dai?”


Susţine
   DONEAZà  
contribuind la promovarea unui altfel de jurnalism!
Orice sumă contează!

      REVOLUT: @calinpaval      

Asociaţia Reporter pur şi simplu
CIF: 27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank

Credem, sincer, că se poate face
jurnalism fără circ mediatic, de oricare ar fi acesta.
Un jurnalism care să promoveze frumosul.

4 thoughts on “Societatea românească, fără echipament de protecție

  1. Am citit cu interes articolul lui Calin Pavel si pentru că o viata întreagă am lucrat cu aceste “Norme de protecție”, deci sunt in tema cu normele de protecție si cu riscurile nerespectării acestora, ma uimeste faptul ca, comentariile postate de “specialiștii in ignoranta”nu subliniază decât ignorantă si își permit si să jignească.. Dacă asa gândesc cei mai multi dintre cei care lucrează si cei care vad aceste nerespectări ale legii, nu vom intra niciodată in rândul țarilor civilizate (nr. accidentelor se tot măresc) si ce este mai rău in urma acestor accidente de munca răspund multi oameni poate nevinovați si foarte multi isi pierd viata.

  2. Tare, sau ce?
    1. Omuʼ ăsta, pe lângă faptul că habar n-are care e esența materialului, nici măcar idee n-are despre cine vorbește. Poi, la dracuʼ, frățică, ești cam varză, de-aia murată, știi ce-nseamnă treaba asta? Că pute, băi, de la o poștă! Simți? Pricepi? (Emoticon cu „L”)
    2. Există cumva vreo frustrare legată de lungimea materialului? Hmm… Aș zice că da. Așa-i când cel mai lung text pe care-l citești îi mărimea papucului cu care încerci și tu, biată vietate, să dai șuturi. Vezi să nu-ți iei prea mare avânt, că e cu gravitație!
    În concluzie (virgulă), nu trebuia să semnalizezi cât de deștept ești, că și asta se vede. Dacă te roade chiar atât de tare, trimite-le tu CV-ul tău, și dă-i pe spate, la propriu, pe ăia de la Salajul pursi Simplu (sic!), deși e clar că ăia nu-s de niveluʼ tău!

  3. ce te-ai mai plictisit Calin Pavel . Poi la ce dracu ai mai scris atata degeaba cand si tu esti la fel de iresponsabil si debil ca ei ??????/
    “Acuma, eu mă cațăr, am escaladat stânci la fel de înalte, ori poate chiar mai înalte ca blocul acela cu zece etaje, iar asta la liber, fără coardă ori ham, însă, totuși, acolo, la margine de balcon, nu aș fi stat fără să mă asigur. ” Care e diferenta intre a cadea de la etaju 10 cand muncesti sau a cadea de pe o stanca mai mare ca blocul cand o faci pentru pura nebunie . ????? In concluzie nu trebuia sa ne atragi atentia la ce fel de specimen prost esti. Salajul pursi Simplu termina acum astia de clasa a 4-a poate faceti un concurs de cv printre ei . Ca si pe autoru asta tot de acolo l-ati luat ,

    1. Dragă prostovane. Pentru știința ta, atâta câtă poate fi, un alpinist, un cățărător care escaladează o stâncă, știe ce face, și se asigură cel puțin în trei puncte. Asta înseamnă a te asigura. Muncitorii respectivi nu erau asigurați deloc. Cât despre clasa a 4-a, știu, încă te mai bântuie gândul că n-ai reușit să ajungi până acolo, dar ce să faci, e loc și pentru tine pe lumea asta. Cât despre mesajul articolului, e prea mult pentru tine, așa că nu are rost să te chinui degeaba. Mai bine mai bea o bere, că eticheta e ușor de citit. Chiar așa, așa-i că nu te-au durut degetele în cele două ore în care ai tastat comentariul? Nu de alta, dar se spune că prostia nu doare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *