Suprapuneri – artă conceptuală modernă nu atât pentru ochi, cât, mai degrabă, ideologie

expo_keresztes_robert__8_Pe pereții albi ai încăperilor, deși te așteptai la mai multe lucrări așezate ordonat, ca la orice expoziție, cinci lucrări mari, chiar mari, așezate fiecare pe câte un perete, colorau ciudat locul în care erau expuse. “Ce-i asta? Adică nu ce-i asta, pictură, grafică ori ce-ar mai putea fi. Nu. Ci, ce e asta, ce vrea să spună?” Cam așa s-ar traduce semnele de întrebare din ochii privitorului. Iar lucrările graficianului sălăjean Keresztes József Róbert, dacă nu doar stai în dreptul lor și încerci să deslușești cum au fost făcute, ci încerci să descifrezi mesajul, spun multe, depinde de felul privitorului de a “citi” povestea fiecărei lucrări în parte. Într-un mod ciudat, la fel ca artistul, dar într-un mod creativ, așa cum l-a descris Szabó Attila, managerul Galeriilor de Artă “Ioan Sima”, care a încercat să “traducă” oarecum expoziția în sine: “Poate nu știți, dar un grafician rareori se încumetă la asemenea dimensiuni. Și prima impresie e că-s printuri, dar de fapt e multă, multă muncă. De exemplu, lucrarea aceea cu maimuța a avut nevoie de două luni pentru a putea fi terminată. Și în lucrări regăsim linogravură, pictură în ulei, desen liber. Iar la lucrarea aceea cu mult negru, negrul acela a fost realizat cu cărbune, presat și fixat cu fixativ, în mai multe straturi. Și multe sunt realizate în tehnici numai de el știute.” Și de abia atunci realizai că multa muncă depusă pentru crearea acelor lucrări ascunde, la vedere, un mesaj, mai multe mesaje, atâtea câte cel din public poate să le deslușească.

expo_keresztes_robert__4_În primul rând stări emoționale

S-a vorbit puțin, artistul vrând să lase lucrările să vorbească în locul lui, lucrări cu care și-a susținut și lucrarea de disertație pentru obținerea masteratului. Și se poate desluși ușor autoironia, umorul fin, zbuciumul interior, un fel de film mut, color, cu mesaj către viitor, fără de care, e de părere Keresztes, arta nu are ce căuta în ziua de azi, nu mai are valabilitate dacă e lipsită de mesaj și, mai ales, de stări emoționale. Fiindcă e mai ușor să pictezi o floare, un peisaj ori un portret pentru o expoziție personală, însă ceea ce vrea să transmită acesta prin lucrările sale ține de cercetarea în domeniul artei conceptuale, suprapunerea fiind cuvântul cheie care definește această cercetare, așa cum, de altfel, era trecut și pe foaia de hârtie pe care erau tipărite câteva rânduri, un fel de explicație psihologică scurtă a ceea ce încearcă artistul să facă, baza cercetării proiectului lui fiind un citat dintr-o carte de psihologie, a psihologului John P. Gray: “Să ne gândim la câtă suprapunere există între mintea ta și a mea, și cât de dependente sînt ambele minți ale noastre de cultura în care trăim. Dacă nu ar exista o astfel de suprapunere, eu nu ți-aș putea scrie, iar tu nu ai putea înțelege ceea ce-ți scriu.”

expo_keresztes_robert__9_Arta are nevoie de susținere. Publicul se câștigă

Da, animalele acelea suprapuse peste imaginea omului, parcă realizată în pirogravură, pot părea, și sînt, ciudate, ridicând multe semne de întrebare, dar tocmai asta a și încercat Keresztes să facă, să transmită un mesaj. Iar ca să poată face asta e nevoie și de bani pentru materiale, bani care provin doar din fonduri proprii, și nu puțini. Și pentru că salariul de profesor la Liceul de Artă “Ioan Sima” nu acoperă cheltuielile necesare, mai face câte o lucrare, cu diferite ocazii, pe care o vinde. “Da, dar asta, să fac câte o lucrare pentru ceva eveniment, pe bani, pentru mine e un fel de prostituție, că e nevoie de asta ca să pot face artă așa cum vreau. Eu asta am vrut, să le arăt zălăuanilor că se poate și altceva.”
Iar ca să faci ceva, și altceva, e nevoie de susținere, mai ales că, uneori, de multe ori, ca să faci ceea ce vrei ia mult timp, lucrările din expoziția de față, de exemplu, fiind terminate în doi ani. Și pentru că publicul se câștigă, se cultivă, e nevoie ca astfel de evenimente să fie cât mai prezente în viața cotidiană, astfel ca publicul să prindă gustul genului ăsta de evenimente, un fel de educație culturală, lucru absolut obligatoriu într-o lume care nu se vrea superficială, în care omul să devină, din consumator, creator. Ori, măcar, să poată să se bucure de creațiile celor care au harul ăsta, al creației artistice.


Leave a Reply

Your email address will not be published.