Uneori, cu o floare se face primăvară. Sau despre cum a reușit Darius Prodan să-i convingă pe tineri să se implice în comunitate

Există un proverb care zice: ”Cu o floare nu se face primăvară”. Iar cum proverbele sînt un fel de lecții desprinse din viață, ai zice că așa e. Însă, uneori, cu o floare se poate face primăvară.

134 de tineri s-au înscris, din care 115 s-au prezentat la interviurile conduse de Darius Prodan, pentru a putea deveni voluntari în proiectul Pro Teatru din vara asta.

A fi voluntar e, în primul rând, despre implicare în comunitate pentru că așa ai ales. Și, de asta, orice tânăr, orice om care vrea să se dezvolte ca om, ar trebui sa facă voluntariat. În Zalău, toată treaba asta cu voluntariatul, cu excepția Crucii Roșii, care mai strânge ceva tineri, voluntariatul este aproape inexistent. Și nu neapărat pentru că n-ar fi oameni care să vrea să participe la astfel de activități, dar nici nu le-a prea fost oferită posibilitatea. Sau, dacă vreți, nu s-a găsit o modalitate prin care să le fie arătat tinerilor că se poate și așa ceva.

De câțiva ani, Darius Prodan s-a întors acasă, după terminarea facultății. S-a întors acasă ca să facă ceva să trezească Zalăul, să trezească la viață viața culturală. Și a reușit asta, creând proiectul Pro Teatru. Un proiect care înseamnă nu doar a aduce spectacole de teatru la Zalău, ci și implicarea tinerilor în comunitate.

În anul ăsta, Darius a dat de știre, ba a mers prin școli, să anunțe că se vor ține interviuri pentru a deveni voluntari în proiectul Pro Teatru. Și 134 de tineri s-au înscris, din care 115 s-au prezentat la interviuri.

Cred că înseamnă și că sunt foarte dornici să se implice în activități, după 2 ani de stat în casă. Sau că vin generații care vor să se implice mai mult în comunitate. Mă bucur enorm că elevii au venit într-un număr atât de mare, fără să îi oblige nimeni, fără să îi aducă profesorii într-un cadru organizat sau fără să le promită cineva note de 10 la anumite discipline. Am fost între ei și le-am vorbit despre ce vrem să facem, despre festivalul Curtea Artiștilor, despre Pro Teatru și oportunitatea de voluntariat oferită de către noi”, spune Darius. Și trebuie adăugat că peste 100 de voluntari înseamnă și că el a reușit să-i atragă pe tineri în a se implica în comunitate. Iar asta e mare lucru. Și nu doar în contextul în care viața unui tânăr, elev sau absolvent de liceu, înseamnă orice, dar nu a se implica în ceea ce înseamnă comunitate locală.

În lumea adolescentină care, în general, înseamnă ”Toată lumea mâinile în aer! Să ne simtem bine! Make some noise!”, peste 100 dintre ei vor să fie voluntari.  Așa că, în atari condiții, 100 de oameni înseamnă foarte, foarte mult. Iar ăsta e un semn că, totuși, în ciuda eforturilor de a se transforma umanitatea într-o turmă, lumea mai are o șansă. Atunci când tinerii vor să se implice voluntar în comunitate, e un semn că generația asta (deși s-a lucrat mult să nu fie așa) poate însemna schimbarea lumii în bine.

Și pentru că trebuie zis, o zic: ”Bravo, Darius, bravo Pro Teatru!”


Susţine
   DONEAZà  
contribuind la promovarea unui altfel de jurnalism:

Asociaţia Reporter pur şi simplu
CIF: 27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank

Credem, sincer, că se poate face
jurnalism fără circ mediatic, de oricare ar fi acesta.
Un jurnalism care să promoveze frumosul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *