“Vă invit să vedeți lucrările mele. Prin ele bate vântul, trece ploaia, curge râul, se joacă razele de soare, zboară păsările…” Ion Pop
În cei zece ani de când și-a descoperit pasiunea pentru realizarea lucrărilor de artă din metal, artistul plastic Ion Pop a realizat peste 400 de lucrări, desenând într-un mod unic, aș putea spune, cu fierul forjat. Ori, cum spunea Florica Pop, managerul Bibliotecii Județene Sălaj, gazda expoziției: “Nu prea am văzut în lume lucrări de genul pe care îl văd la Ion Pop”. Iar asta ar trebui să fie de ajuns ca artistul plastic să aibă parte respectul care i se cuvine, să aibă un loc pe măsura talentului lui în lumea culturală sălăjeană, românească, în lume. Este așa? Nu, nici vorbă. Talentul, viziunea de excepție a lui Ion Pop nu au parte de atenția care, în mod normal, i s-ar cuveni. De ce i s-ar cuveni, de ce i se cuvine? Pentru că omul ăsta creează, desenează cu fierul forjat într-un mod original, transpunând viața în contururi de metal, și nu oricum, ci cu o expresivitate și o viziune deosebite, care însuflețesc lucrările lui de artă conturate cu ciocanul și forja.
Expoziția de la Biblioteca Județeană Sălaj
este a patra expoziție personală a artistului, din care doar una a mai avut loc în Zalău, în Sălaj, cea organizată de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, în 2014, celelalte două fiind ”Ipostaze”, 2013, organizată de UAP Baia Mare, și, respectiv, ”Transfigurări în metal”, 2014, la Galeria ”Casa Artelor” Cluj-Napoca.
Patru expoziții personale. Atât. Atât? Adică asta e toată atenția acordată de mediul cultural lui Ion Pop, acest artist plastic de excepție? Se pare că da. Iar asta face ca gestul Bibliotecii Județene Sălaj să fie cu atât mai deosebit și demn de apreciere, pentru că, în agenda oricum plină a instituției respective, totuși, s-a găsit loc și pentru operele de artă create de Ion Pop.
Evident, doar o mică, o foarte mică parte din cele 400 de lucrări de artă au fost expuse la Bibliotecă, un loc care, oricum, nu e chiar mediul ideal pentru o expoziție de genul ăsta, dar, totuși, chiar și așa privitorul care ajunge acolo (și o poate face până pe 22 ianuarie) poate să admire lucrările lui Ion Pop, piesa principală a expoziției neavând cum să nu-ți capteze atenția, modul în care artistul a desenat cu fierul forjat aducând, mai degrabă, a pictură.
Partea aceea de sat românesc, strânsă în cei șapte oameni conturați în metal, vorbește despre simplitatea vieții: umerii aceia oarecum gârboviți ai țăranilor, care parcă poartă toată lumea asta în spinare, bastonul de care omul își spijină bătrânețea, ori năframa pe care o poartă în mână, toate astea sînt un crâmpei de viață, surprins într-un mod original, deosebit, de Ion Pop, în lucrarea numită “Niște țărani”. Acei oameni care mai știu, încă, să trăiască simplu, frumos.
Un gest de apreciere
din partea celor care se ocupă de cultura și arta județului Sălaj ar însemna mult pentru acest artist plastic de excepție, un gest normal, la urma urmei, pentru că arta, cultura, au nevoie de sprijin. Și nu, nu e de ajuns organizarea unei expoziții, și atât. Mai ales când există bani pentru promovare. Și ce ar putea promova mai bine arta decât sprijinul, la propriu, acordat celui care face să existe asta, partea asta numită cultură și artă? Adică e bine și cu editări de carte, pentru care se cheltuie mii de lei. E bine și cu “Avem deosebita onoare să vă invităm la…”, pentru care se cheltuie mii de euro. E bine și cu susținerea financiară a presei, așa cum e. Sînt bune toate ăstea, chiar și dacă e vorba despre “oameni de casă”, cei care sînt în linia întâi, atunci când e vorba de susținere. Dar, cu atât mai mult, când există un artist plastic unic, așa cum e Ion Pop, susținerea finaciară, chiar și prin achiziționarea unor lucrări, e absolut un gest de onoare, un gest care să dea credibilitate, atunci când vorbim despre promovarea și susținerea culturii și artei. La urma urmei, fără artă, ce-ar fi lumea? Iar arta nu poate exista fără artiști. În lumea civilizată, oamenii au înțeles demult asta, și se comportă ca atare, sprijinul financiar oferit celor care creează fiind o condiție sine qua non.
Nu am bani, altfel aș fi cumpărat, fără doar și poate, una din operele artistului plastic.
“Dacă o să-l suni, sigur o să se bucure”, mi-a spus, doamna Pop, soția artistului. “Poți să-l suni. Dacă vrei.”
L-am sunat pe Ion Pop, să-i spun că apreciez foarte mult ceea ce face. Pentru că am vrut. Nu știu dacă, neapărat, pentru el, a fost o bucurie. Dar pentru mine, chiar și gândul că s-ar putea să ofer cuiva asta m-a bucurat.
