– Bine, omule, cine crezi că mai are chef să citească încă un ziar?, m-a întrebat Zoli, acum zece ani, când i-am spus că vreau ca publicația să aibă și ediție tipărită.
– Nu ziar, ci o publicație revistă, i-am răspuns.
– Tot un drac. Lumea-i sătulă de ziare. Ce citești într-un ziar, citești și în altul.
– Nu, Zoli. Sălajul pur și simplu o să fie altfel. Un altfel de jurnalism.
Și așa a fost, așa este, așa o să fie, atât cât o să fie – un altfel de jurnalism. Cum adică? Într-o lume în care circul media face legea, noi am promovat partea frumoasă a lumii.
Acum zece ani a apărut primul număr tipărit al publicației – 22 ianuarie- 4 februarie 2013. Întâi a apărut bilunar. Ca să avem timp să creem materiale de calitate. Însă nu a fost ceea ce mi-am dorit, prea aducea prea mult (ca și format) a ziar. Așa că am făcut o pauză. Lungă, prea lungă ca să mai apuce și Zoli să vadă cum arată Sălajul pur și simplu – revista. O revistă care a apărut, cu regularitate, lunar, timp de o bună bucată de timp. Apoi iar am făcut pauză. De ce? Pe scurt, lipsa banilor. Iar asta pentru că a promova frumosul e o luptă pe care o duci singur. Că așa e cu creația, în general.
Niciodată nu am dat înapoi de la principii și nu am transformat publicația într-o afacere, deși era (și este) atât de simplu să faci bani cu așa ceva. Adică scrii un material de doi bani, gen: ”Afară plouă. Și în orașul, comuna, satul cutare a plouat. Da, dar primarul, sfințească-se numele său, a avut grijă de localitate, și, deci, totu-i bine, nu-i noroi.” Apoi, poc, mergi cu factura. Că nimic nu-i mai sfânt pentru primari (cu mici, foarte mici excepții) decât pupincurismul și odele închinate mandatului lor. Sau, dacă nu merge de la început, scrii o dată de rău, de două ori, apoi mergi cu factura (de data asta cu folos). Același lucru se aplică politicienilor și oamenilor de afaceri (cu mici, foarte mici excepții). Ei bine, asta înseamnă prostituție mediatică. Publicația numită Reporter pur și simplu (Sălajul pur și simplu) nu o să facă niciodată așa ceva. O să rămână așa cum a fost și este: curată, neafiliată în niciun fel, dedicată promovării valorilor sociale, culturale, a tradițiilor, a naturii, a tot ceea ce înseamnă ”frumos”.
Cât despre cei care se ocupă cu ”binele” Sălajului, cu promovarea județului ăstuia, e aceeași treabă cu cea a primarilor: dacă pupat în cur nu e, nimic nu e. Când a apărut, acum câteva luni, numărul aniversar al revistei (52 de pagini color), care s-a distribuit gratuit, nicio instituție publică nu s-a arătat interesată să intre în posesia ei. Asta chiar dacă mulți (atât sălăjeni, dar și foarte mulți din alte județe) spun despre revista asta că e ”a Sălajului”. A ajuns, în schimb, la multe sute de cititori ai revistei, din toată țara.
Publicația asta e, în primul rând, un proiect de suflet. Mergem mai departe.
