Ziua SilvanIEI. Șimleuanii au sărbătorit, într-o atmosferă caldă, prietenească, ia tradițională românească

Sala de sport a orașului Șimleul Silvaniei a devenit, pentru o zi, locul în care ia, cămașa tradițională românească, a fost subiect de sărbătoare. Cât de potrivită e o astfel de manifestație în zilele ăstea, când lumea virtuală se confundă cu realitatea, iar oamenii nu mai au aproape niciun reper moral, când tot ceea ce înseamnă moștenire tradițională românească e doar ”un moft”? Cine mai are nevoie de așa ceva, acum, când totul e la distanță de o glisare cu degetul pe ecranul pe post de realitate contemporană? Nicând nu cred că a fost mai multă nevoie ori n-a fost mai potrivit să sărbătorești ceea ce ține de tradiție, decât acum, când identitatea (nu doar cea națională, dar mai ales cea individuală) e doar o extensie a spiritului de turmă care a pus stăpânire pe omenire.

Am parcat mașina lângă parc, nu de alta, dar nu știam exact unde e Sala de sport, așa că mi-am zis că mai bine fac o plimbare prin zonă (că acolo pe undeva trebuie să fie), și o găsesc eu. Și pe când mă pregăteam să o iau mai mult la nimereală, pe lângă mine a trecut o mașină în care pasagerele – patru femei -, erau toate îmbrăcate cu ia tradițională românească. Deci, în direcția în care merge mașina merg și eu.

Șimleu Silvaniei e altfel. Pentru că șimleuanii sînt altfel. Poți să vezi asta la fiecare eveniment unde se strâng laolaltă, oameni de toate vârstele, la fel ca acum, de Ziua SilvanIEI. De la cuvintele simple, deloc formale, chiar prietenești, ale primarului Septimiu Țurcaș, la firescul implicării în comunitate a șimleuanilor. Aici, la evenimentul ăsta care a avut loc la Sala de sport din oraș, Dumitru Costălaș a venit împreună cu elevi de-ai lui de la cercul de pictură, Paul Pasztor a venit împreună cu elevi de-ai lui de la clubul de fotografie, Daniel și Elena de la Centrul de Informare și Promovare Turistică au venit împreună cu voluntari ai centrului, cei de la Crucea Roșie au fost și ei acolo, Maria Borz, ca întotdeauna, e în mijlocul evenimentelor de genul acesta, poetul George Mureșan a fost acolo nu ca să fie văzut că a participat la eveniment, ci pentru că își iubește poeziile și, de aceea, le oferă celor care vor să-l asculte… Și lista poate continua.

Și, deși, ca în orice altă comunitate, oamenii au păreri diferite, au opinii diferite, nu am auzit pe nimeni să urle în gura mare despre ce buni sînt ai lui în politică, și ce porci sînt ceilalți. Șimleuanii s-au strâns aici, la Sala de sport, ca să fie împreună (atâți câți au fost) de Ziua SilvanIEI, un motiv de bucurie, de altfel, de sărbătoare, de voie bună, o evadare din rutina cotidianului. Ca un fel de cerc de prieteni. Iar asta spune mult.

Evenimentul a fost organizat de Primăria și Consiliul Local Șimleu Silvaniei prin Biblioteca Orășenească „Alexandru Șterca Șuluțiu” și Centrul Național de Informare și Promovare Turistică, împreună cu A.D.I. Sălaj Plus, parteneri fiind Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, Cercul de pictură Silvan – Art, familia Maria Borz și Corul Dealul Țarinei – Bădăcin, Asociația Profesioniștilor din Centrele de Informare Turistică, Siciliana, Podgoria Silvania și fam. Vălcăuan – pălincă de Bădăcin.

Muzică, poezie, dansuri populare, șezătoare, expoziție de pictură, mese cu de-ale gurii pentru cei pofticioși, produse apicole, turtă dulce, produse din lapte (ce bună-i brânza cu mărar…), șampanie, fotografi (și profesioniști și amatori), ”colțuri” destinate copiilor… Toate au creat o atmosferă caldă, prietenească, și poate ăsta e cel mai mare câștig al evenimentelor sociale (ori ar trebui să fie), sentimentul apartenenței la aceeași familie mare a comunității. Cu atât mai mult cu cât ura este astăzi omniprezentă, și bucuria cea mare e, ori așa pare… ba nu, chiar e, atunci când pe celălalt ”îl doare”. Și cu cât ”îl doare”mai tare, cu atât mai mare e bucuria. Caractere mici, o impotență sufletească generală, ce poți să mai spui? De asta, atunci când vezi oamenii la un loc, bucurându-se (orice și oricât ar însemna bucuria asta) împreună, e ca un semn că lumea, omenirea, mai are, totuși, o șansă.


Leave a Reply

Your email address will not be published.