Ediția asta, a șaptea, a fost una specială. Și nu pentru că ar fi fost altfel de ateliere ori dezbateri, ci pentru că aici, în Sălaj, la Gâlgău Almașului, s-au strâns oameni, mulți oameni, din multe părți ale țării, ba chiar și din străinătate. Și toți au venit pentru cânepă, pentru ceea ce a însemnat pentru oamenii satului, și, mai ales, pentru ceea ce mai înseamnă cânepa azi, într-o lume unde inteligența artificială (cu toate aplicațiile ei) a pus stăpânire peste tot și peste toate.
Ziua Cânepii nu a apărut așa, din senin, ci datorită unui om. Un om frumos, cu rădăcinile adânc înfipte în tot ceea ce înseamnă tradiție: Leontina Prodan. Alături de ea s-au strâns la Grădina Zmeilor și alți oameni faini, așa că evenimentul chiar a fost special. De la lecțiile, la propriu, ale prof. Avram Fițiu, la atelierele despre tot ceea ce înseamnă cânepa, ca și material de construcție, ale lui Sebastian Lința și Gheorghe Căpușan (un om fain, un om care spune pe față ceea ce gândește, un om dintr-o bucată, cu care ți-e mai mare dragul să stai la povești).
Iar la final, în peștera transformată într-o altfel de scenă, un moment artistic (un teatru muzical superb) susținut de Sebastian Vâlcea. Un epilog al simțirii, în primul rând. Pentru că, până la urmă, asta îi face pe oameni să fie frumoși: ”simțirea”.
Evenimentul a fost organizat de Leontina Prodan, Gheorghe Căpușan, Sebastian Lința și Alex Imreh.
