După expediția de anul trecut, când am pedalat 2000 de kilometri, de la Zalău, la Atena, anul acesta povestea merge mai departe, în nord. Cum adică povestea? Totul, dar totul, atunci când îți pui bagajele pe bicicletă și pornești într-o astfel de călătorie, e o poveste. Una în care lumea se vede altfel, mai frumoasă, mai luminoasă, mai plină de viață.
De ce în nord? La fel ca Acropola din Atena, nordul vikingilor are o istorie aparte. Are o poveste aparte. Așa că am ales să plec în luna iulie către Danemarca, să ajung pe țărmul Mării Nordului.
2000 de kilometri… Nu așa mi-am propus, nici anul trecut, nici anul acesta. Însă, nu știu cum, și expediția asta o să măsoare tot 2000 de kilometri. Sau, mai bine zis, în jur de 2000. Anul trecut au fost 1987. Anul ăsta o să fie ceva mai mult. Dar nu numărul (cu virgulă și zecimale) contează, ci aventura în sine. O aventură care este legată de istoria lumii, de călătoria în timp (imaginară, desigur, deși…) și spațiu.
De ce să faci așa ceva, de ce să pedalezi 2000 de kilometri? În niciun caz pentru a sta cu ochii pe kilometrajul ciclocomputerului, chiar și unul ieftin, de 50 de lei. Nici pentru a posta cât de mult și cât de greu. Nu contează distanța. Și, dacă e să fiu sincer, nu contează (deși am ales una) nici destinația.
Destinația nu este un loc anume, este călătoria, aventura în sine. Destinația este de a mă lăsa pe mine însumi să devin parte a călătoriei, lăsându-mă câte puțin în fiecare loc pe unde trec și luând cu mine câte puțin din fiecare loc pe unde trec. Destinația e a trăi viața cât mai frumos cu putință, a transpune fiecare clipă într-o poveste. Anul acesta, povestea mă va duce departe, pe urmele vikingilor, către țărmul Mării Nordului.
Și nu e vorba doar despre călătorie. Expediția asta (la fel ca cea precedentă) e și o mână de ajutor întinsă animalelor nimănui, cele care au nevoie de oameni ca să supraviețuiască. Așa că, da, expediția asta e și despre o campanie de strângere de fonduri pentru construirea unui adăpost pentru animalele nimănui. Cele care așteaptă o mână întinsă de la cei care ar trebui să fie prietenii lor cei mai apropiați: oamenii.
Anul trecut, prin donațiile voastre, am reușit să duc călătoria la bun-sfârșit și să întind o mână de ajutor adăpostului pentru câini construit de Alexandra Pașca. Anul acesta vreau să ajut și alte animale.
Am început cu construirea unui mic adăpost pentru pisicuțele de la bloc. L-am extins, apoi, ca să mai salvez câteva, unele dintre ele cu fracturi și răni provocate de oameni, de mașini, altele cu suprainfecții și boli. Am grijă, pe cât de bine pot, de toate: Mișka, Gri, Isoscel, Iubi, Sofi, Murmurau, Suri, Lady, Ladymic, Păt, Safari, Albuș, Fulga, Pufo, Alba Keke, Bambi, Baloo, Motănegru, Fly – pisicuța atomică. Dar mai sînt și altele, mult prea multe ca să le pot ajuta, de unul singur, pe toate.
Vreau să fac mai mult. Și nu doar pentru pisicuțe, ci pentru orice animal care are nevoie de ajutor. Pentru asta, însă, e nevoie să construiesc un adăpost mai mare, care să le ofere siguranță.
Cei care puteți și vreți să sprijiniți expediția și, implicit, să întindeți o mână de ajutor animăluțelor nimănui, o puteți face donând în contul de mai jos, cu mențiunea ”expediție”:
Mihai Calin Paval – RO53INGB0000999901462814, ING Bank.
Cu sprijinul vostru, expediția de anul trecut – 2000 de kilometri, de la Zalău, la Atena, s-a terminat cu bine. Fiți parte din expediție și anul acesta!
