Când plouă, toarnă cu găleata,
încă de la prima strigare a vieții:
cine nu-i gata, îl iau cu lopata!
Și te arăți, și te ascunzi
dincolo și dincoace de întrebări
cărora nu vrei să le răspunzi.
Îți aduci aminte,
ploaie,
cum te ghiceam încă dinainte
să-mi sufle vântul în plete,
lăsându-mi urmele privirii incomplete?
Îți aduci aminte
cum ne întâlneam
la mijloc de drum,
tu creionându-mi conturul sufletului
cu șiroaie neîntrerupte de apă,
eu râzându-ți cu ochii larg deschiși?
Trăirile-mi
nu se vând niciodată
cu bucata,
când plouă,
toarnă întotdeauna cu găleata.
