Marile singurătăți
se nasc întotdeauna din iubire,
atunci când totul în jur tace,
iar sufletul
se desprinde de trup,
luându-se după lumină,
și te lasă să te vezi
așa cum ești.
Marile singurătăți
nu-s despre tristețe,
ci vorbesc întotdeauna
despre iubirea mai presus de iubire
și te poartă sus,
atât de sus,
încât totul se pierde,
apoi se regăsește
în liniște – și cea a ta
și cea din jur.
Marile singurătăți
îți așază stele în privire,
și nimic mai poate fi la fel
odată ce ai ales să te lași dus
de valurile create de mările iubirilor
ce îți ies în cale,
și simți că nu ai doar o inimă,
ci două,
câte una pentru fiecare parte din tine:
tu – cel care nu poți fi altfel decât iubind;
ea… ea e de ajuns să fie…
