Chiar dacă picturile exterioare s-au șters aproape de tot, doar câteva frânturi mai fiind vizibile, biserica de lemn din Jac e frumoasă. A fost construită în întregime din bârne de stejar, îmbinate în sistem ”coadă de rândunică”, la fel ca la majoritatea bisericilor de lemn, în anul 1756, în locul bisericii vechi.
Nu se știu prea multe despre biserică, iar picturile interioare au fost, multe dintre ele, șterse ori acoperite cu var. Însă se mai păstrează câteva, care se întrevăd de sub ștergarele atârnate pe pereții vopsiți cu un albastru închis care creează, oarecum, un efect celest, mistic. Odată date ștergarele la o parte, picturile, realizate în 1894 (așa cum este înscripționat pe bârna din pronaos), chiar sunt de efect, pe fundalul albastru intens. Dintre picturile reprezintând personaje biblice, cele din naos creează, și fiecare separat, dar mai ales puse laolaltă, o stare de poveste. Asta datorită, în special, celei care reprezintă un bărbat călare care ucide cu sulița un șarpe.
Ancadramentul uşii de intrare este ornat cu frânghii şi motive geometrice, cu rozete în partea de jos. Turnul clopotniță cu foișor deschis este mai scund decât al altor bisericii, iar acoperișul este de șindrilă, refăcută în anul 2010.
Deși atestat documentar destul de târziu, primele menționări ale satului Jac datând din anul 1499, izvoarele istorice demonstrează că teritoriul acestei localități a fost locuit din vremuri imemoriale. Documentele istorice atestă pentru prima dată localitatea sub denumirea de Sakfalva, apoi din anul 1850 satul apărând sub numele de Saku, care până la urmă s-a transformat în numele actual Jac. Satul este așezat la poalele dealului Pomet, deal pe care se găsește marele castru roman Porolissum.
