– Domnu’, domnu’…, aud o voce în stânga mea.
Îmi întorc privirea în direcția din care se auzea vocea, să văd cine pe cine strigă. La parterul blocului, de dincolo de fereastra deschisă, o femeie în vârstă mă privea cu ochii mari. Și atunci îmi dau seama că domnul pe care îl striga vocea eram eu.
– Da, săru’mâna, îi răspund.
– Mă scuzați că vă strig așa. Mă puteți ajuta cu ceva?
– Sigur.
– Puteți să veniți să mă ajutați cu televizorul? Cu ștecherul îi ceva, nu știu ce…
Am intrat în bloc, la prima ușă pe stânga, așa cum mi-a spus femeia.
– Să nu vă supărați că v-am chemat așa, dar de dimineață tot stau să mă ajute cineva.
– Cum de dimineață? (Era deja ora 14).
– Da, de dimineață. Nu am găsit pe nimeni să mă ajute.
Despre băgatul cablului televizorului în priză a fost vorba. O chestiune simplă, la prima vedere. Însă, pentru cei doi oameni în vârstă, ștecherul pe sistem american, adaptorul și cablul care trebuia conectat la încărcător a fost o problemă. Și chiar era, adaptorul fiind stricat. L-am reparat, apoi am dat drumul televizorului.
– Vai, vezi, parcă se vede mai bine acum, spune soțul femeii, așezat pe pat, slăbiciunea trupului îmbătrânit apăsându-l greu.
– Da, a completat femeia, noi nu i-am dat de capăt.
– Ee, tinerețea, spune bărbatul. Vezi, una-două l-a reparat.
– Nici nu știm cum să vă mulțumim… Suntem în vârstă. Televizorul e tot ce ne-a mai rămas.
Femeia mă privea cu o blândețe pe care doar oamenii simpli o au. O blândețe care trecea dincolo de cuvinte.
M-am uitat la oamenii în vârstă din fața mea. Le-am văzut gesturile încărcate de emoții, felul în care femeia își împreuna mâinile, privirea plină de recunoștință a bărbatului așezat pe marginea patului. Și pentru ce? Pentru un lucru simplu, cum e cel legat de a repara un cablu? Nu. Mulțumirea lor blândă venea ca răspuns la faptul că cineva care a trecut pe stradă, prin dreptul ferestrei lor, a răspuns chemării..
Hmmm… În lumea asta, în care vanitatea, egoismul și aroganța țin hățurile oamenilor cu nasul pe sus, cei care le știu pe toate și le dau celorlalți lecții despre oricine și orice, există oameni simpli. Care, poate, nu știu să pună o cratimă acolo unde trebuie. Însă, în lumea asta, întotdeauna am să aleg să întind mâna, în primul rând, oamenilor simpli. Pentru bunul lor simț. Care înseamnă atât de mult într-o lume unde respectul mai pâlpâie doar pe ici, pe colo.
