D’ale gastronomiei: La Eden, la Jibou – foarte bun, chiar delicios

E un loc foarte bine cunoscut de sălăjeni, și nu numai, așa că nu prea mai are nevoie de prezentare. Și, la fel ca mulți alții, am fost de câteva ori acolo, ba oprindu-mă în drum către casă, către Zalău, ba mergând  special ca să mănânc acolo. Deci, ca să n-o mai lungesc, cum e mâncare acolo, la Eden?

Foarte bună, chiar delicioasă. Iar servirea a fost foarte rapidă. E drept, am fost acolo miercuri.

Acuma, când mă duc undeva să mănânc, mă uit pe meniu și ce îmi sare prima oară în ochi, aia îmi iau. Dacă e bun, foarte bine, dacă nu, aia e, lasă că mai încerc o dată, în altă zi.

La Eden mi-a picat privirea pe cartofi aurii și legume la grătar. Plus, lucru care nu-l trec niciodată cu vederea, ceva dulce. Adică papanași.

 Acuma, cartofii-s cartofi și nu prea ai ce să zici de ei, în general. Ăștia pe care i-am mâncat au fost proaspeți, cu o crustă ușoară și suficienți de mulți cât să te saturi. Asta dacă n-ai fost pe șantier sau la câmp toată ziua, că atunci până nu ți se desface cureaua de la pantaloni, tot nu-i de ajuns. Așa, într-o miercuri seara, au fost suficienți.

Legumele… Eee, au fost foarte bune, la fix prăjite pe grătar, atât cât să simți și gustul de prăjit, dar și aroma legumelor. Și chiar dacă nu îmi era neapărat foame, de bune ce-au fost (și de poftă), mai că aș mai fi mâncat o porție. Foarte bine preparate, cine a fost de serviciu la bucătărie clar știe meserie.

Despre papanași am un singur cuvânt: delicios. Și când zic delicios, chiar asta zic. Pufos, aromat, cu o cremă cu dulceață de afine suficient de multă cât să-ți faci pofta. M-am lins pe degete, la propriu. Gusturile nu se discută. Așa se zice, deși întotdeauna se discută. Însă, pentru ce am mâncat eu, le dau celor de la bucătărie 5 stele. Clar.   


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *